Aveau de unde să-şi aleagă ziua pe care s-o proclame Zi Naţională. De-a lungul vremii descoperiseră şi/sau cuceriseră vaste teritorii. Au clădit un imperiu, au fost una dintre marile puteri maritime ale lumii, au dat şi un papă, şi-au pierdut la un moment dat apoi şi-au recâştigat independenţa, au trecut de la monarhie la republică iar mai spre zilele noastre s-au scuturat şi de o dictatură. L-au avut pe Vasco da Gama, navigatorul care a găsit primul drumul spre Indii. Mai degrabă au scris istorie decât au fost scrişi de aceasta.

Ei bine, portughezii, căci despre ei este vorba, îşi sărbătoresc Ziua Naţională pe data de 10 iunie. De ce? Fireşte, pentru că ei consideră această dată ca fiind cea mai însemnată în afirmarea identităţii lor naţionale. Dar ce s-a întâmplat, cândva, pe 10 iunie? Care este evenimentul-reper al istoriei Portugaliei?

Iată: cu aproape 500 de ani în urmă, la 10 iunie, s-a stins din viaţă Luis de Camoes. Un mare navigator? Nu! Un descoperitor de noi pământuri? Nu! Un militar glorios? Nici atât! Camoes a fost un poet. Un poet şi mai ce? Un poet şi nimic altceva. Un poet pe care portughezii îl venerează şi care este, din punctul lor de vedere, cel mai însemnat reper al ţării şi al poporului lor. El este cel care încă le generează şi le păstrează identitatea şi mândria.

Nu ştiu să fie vreo altă ţară care să-şi sărbătorească Ziua Naţională la o dată care dă socoteală de moartea celui mai important poet al ei. Portughezii au înţeles, cu mult timp înainte ca sechelele globalizării să se facă simţite, că singurul lucru capabil să-i definească peste vreme şi peste vremuri este limba în care s-au născut, limba în care a scris cel mai mare poet lusitan, Luis de Camoes. Pentru portughezi, Limba Naţională este adevărata Sărbătoare Naţională. O sărbătoare care transcende istoria şi-i supravieţuieşte.

Aveau de unde să-şi aleagă ziu