● În loc să fie un paradis al cărţilor, Bookfest e un fel de supermarket cu superreduceri. Pe culoarele înguste, printre standurile editurilor, forfotesc puhoaie de oameni în căutarea unor cărţi la preţ acceptabil. E greu să înţelegi mecanismele care-i pun în mişcare. Cei mai mulţi nu au o agendă clară, n-au vreo listă de titluri pe care şi le doresc; statisticile de după tîrg arată, în general, că best-seller-uri sînt cărţile scrise de vedete. Rareori cîştigă literatura de calitate. Bookfest nu seamănă cu nici unul dintre tîrgurile de carte occidentale pe care le-am vizitat: nu are nici o ambiţie în ceea ce priveşte schimburile culturale, nu îşi propune să joace vreun rol pe piaţa drepturilor de autor, nu are vreo influenţă în ceea ce priveşte trendurile literare, nu impune cărţi, nu descoperă autori noi; lansările de carte sînt, pînă la urmă, doar nişte întîlniri cît se poate de formale care încurajează, poate, vînzările, dar nu promovează dialogul. Lucrul ăsta se vede, de altfel, şi din comportamentul spectatorilor, care migrează, brownian, de la un stand la altul, adesea chiar şi în timpul discursurilor.
DE ACELASI AUTOR Tovarăşii cîntă la Berlin Robotul e omul E tot mai greu să fii jurnalist Praful fin, vienez ● Dimensiunea internaţională a tîrgului de carte bucureştean se vede doar în programul legat de ţara invitată de onoare – un stand special la care se prezintă autorii propuşi de ambasada şi institutul cultural reprezentînd ţara invitată. Anul acesta, invitată de onoare a fost literatura de limbă germană. Sub sloganul „Trei ţări, aceeaşi limbă“ au venit la Bookfest autori din Germania, Austria şi Elveţia. Literatura contemporană de limbă germană nu e foarte prezentă pe piaţa de carte din România. Se traduce destul de puţin – de regulă, ori autori clasici, ori cărţi care au fost deja verificate pe alte pieţe literare. Cititorii din România rateaz
