● Antena 3 şi RTV sînt în război de multă vreme. Episodul acut generat de arestarea unuia dintre şantajiştii şefi ai Antenei 3 nu e decît o bătălie în acest război, care îmi pare încă departe de a se încheia. Pînă la un punct, confruntarea celor două posturi de televiziune este amuzantă. De la un punct încolo, devine interesantă. În final, este pur şi simplu dezgustătoare. Războiul dintre cele două armate mediatice este, de fapt, o competiţie a minciunii, a manipulării, a dispreţului faţă de public, a neruşinării. Cu osîrdie şi, mai grav, cu vocaţie, armata lui Ghiţă şi armata lui Voiculescu trag una în alta cu bombe urît mirositoare. Disputa lor urmează cu o asemenea exactitate suişurile şi coborîşurile raporturilor securistico-politico-financiare dintre cei doi stăpîni, încît nu te poate decît cuprinde rîsul cînd îi vezi, şi pe unii, şi pe alţii. Evident, şefii lor nu se reprezintă doar pe ei în acest război, ci adevărate subsisteme ale marelui şi larg îmbrăţişătorului sistem. De fapt, cei doi miliardari stăpîni de televiziuni sînt asemănători. Sînt, ca Janus, feţele aceleiaşi „instituţii“. Doar că unul e bătrîn şi priveşte spre trecut, iar celălalt e tînăr şi priveşte spre viitor. Ziceam, în altă parte, că se bat securiştii bătrîni cu securiştii tineri. Nici nu ştii cu cine să ţii – e, cumva, ca la acel bizar tur II al prezidenţialelor din 2000: Iliescu vs Vadim. Ce-o da Dumnezeu, cu credinţa că Dumnezeu alege mai bine decît noi cînd e vorba de o asemenea alegere imposibilă. Cum zic, partea amuzantă este seriozitatea şi aplicaţiunea cu care ostaşii de ambele fronturi îşi execută ordinele. Zel mult şi chiar urme vagi de talent, pe alocuri. Munţi de ignoranţă, tupeu nesfîrşit. Uneori – cu un plus pentru Antena 3 la acest aspect – vulgaritate. Tot la stadiul amuzant al poveştii: fiecare parte citează principii şi evocă deontologii cînd înjură viguros partea adve