Să fi făcut, oare, actorul Candid Stoica un pariu cu sine, când, ieşind din cămaşa rolurilor pe care le-a interpretat pe scena Teatrului de Comedie, dar şi pe alte scene din ţară şi din străinătate, a intrat într-o cursă-maraton a patimii scrisului? Căci nu cred că acest om s-a apucat de scris dintr-o simplă vanitate sau dintr-o trufie. Mai degrabă s-a gândit să scoată din perisabil ceea ce trece precum „clipa cea repede“ şi să nemurească asta într-o scriitură colorată, fugace, vivace, despre „acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei“ (aşa îşi intitulează voluminosul volum cu întâmplări dintre 1971 şi 1989, apărut la Editura Zip în 2008, prefaţat de Radu Beligan şi postfaţat de George Bălăiţă) şi nu numai. Să amintesc mai întâi că acest jurnal-cronică, absolut incitant, este o panoramă a vieţii din teatru şi din culisele acestuia, ca şi din viaţa cotidiană a Bucureştiului. Candid Stoica mai are în palmares, în ordinea apariţiei, două piese de teatru – „Mircea Şeptilici sau Ultimele două ore din viaţa unui artist“ (Ed. Zip, 2011) şi „Dosarul curvelor sau Paula şi Teodor sau Căsătorie ratată“ (Ed. Zip, 2011) – şi un volum de poezii, „Gânduri despre Sara“ (Ed. Zip, 2012). Anul acesta, i-a apărut al doilea jurnal (urmarea celui dintâi) intitulat Culise (Ed. Tipo Moldova), cuprinzând, ca-ntr-un panop­tic, anii 1990–2000, în 830 de pagini. Ur­mează încă să apară, cât de curând, la aceeaşi editură, un volum cuprinzând şase piese de teatru. În volumul de faţă, autorul, bântuit de nelinişti, trece prin filtrul observaţiei (uneori al reportofonului) tot ce se întâmplă în jurul său, asemeni unui seismograf care percepe mişcările sensibile ale tectonicii sufleteşti şi sociale. În carte sunt surprinse situaţii, scene de viaţă şi dialoguri savuroase sau demas­catoare ale diferiţilor directori de teatru ai momentului, redate după imprimarea lor, la f