În anul 1970, insula Ada Kaleh, un colţ de rai aflat de mii de ani în mijlocul Dunării, a dispărut pentru totdeauna sub ape, lăsând în urma legende şi regretelor celor care au locuit aici sau au vizitat măcar o dată un loc care fusese unic în lume.

Din dorinţa de modernizare, autorităţile romane au decis, în 1956, să construiască hidrocentrala de la Porţile de Fier.

Proiectul avea să ducă la formarea unui lac de acumulare şi la scufundarea micuţei insule Ada Kaleh, un sacrificiu considerat neisemnat pe atunci, cu atât mai mult cu cât fortăreaţă de acolo a fost mutată pe insula Simian.

Deşi mulţi locuitori din Ada Kaleh au sperat mereu într-un miracol, inevitabilul s-a produs în anul 1970. Au fost salvate de la dispariţia numai zidurile fortăreţei şi mormântul lui Mâşkin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei.

Deşi la început insula Simian a cunoscut o scurtă perioadă de dezvoltare, construindu-se aici un restaurant şi un ştrand, curând a fost abandonată.

Acum, totul este în ruină, nimic nu este valorificat din punct de vedere turistic şi puţini dintre cei care trec “pe la Cazane” ştiu ce se afla pe acel petic de pământ.

Insula Ada Kaleh (care în limba turca înseamnă "Insula Fortăreaţă") avea numai 1,7 km lungime şi 500 de metri lăţime, fiind populată în special de etnici turci.

În trecut, era celebră pentru preţurile reduse la delicasele turceşti, bijuterii şi tutun, zona fiind scutită de impozit, dar şi pentru parfumul de trandafir obţinut de localnicii de aici.

Halvaua şi halviţa, smochinele umplute cu nucă, şerbetul de mentă, erau deserturi irezistibile pentru turiştii care veaneau aici să se relaxeze într-o atmosferă orientală, exotică.

Până în anul 1430, când numele Ada Kaleh a devenit oficial, micuţa insulă a avut