Miki e în anul II la Agronomie şi, în timpul liber, plimbă cîini. Nu pe ai ei, că ea nu s-ar îndura să ţină un cîine în camera de cămin pe care o împarte cu încă trei fete. Îi plimbă pe ai altora, care n-au timp să se ocupe de ei. Oameni cu bani, din Primăverii. „Cum îi zici tu la jobul ăsta?“ o întreb. Miki ridică din umeri. „Plimbătoare de cîini? Hm, nu sună bine... mai degrabă plimbăreaţă de cîini!“ Rîde – jobul ei nu există în nomenclatorul de meserii. „Şi, oricum, îi plimb la negru...“ Cît cîştigă pe lună? „Păi, depinde de cum şi cît îi plimb... Pe Lola o plimb doar trei zile pe săptămînă. Pe labradori îi plimb în fiecare zi, în afară de weekend, că pleacă cu stăpînu’ la casa de vacanţă. Cu Noel e cînd şi cînd, în funcţie de toanele lui madame. În total, scot vreo şase milioane...“ Sînt banii ei de buzunar, de clubbing şi de ţigări.

DE ACELASI AUTOR Madame Legrand Omul cu şobolani şi femeia lui Ekaterina de la Balcic Mielul şi păstorul lui Mică de înălţime, tunsă scurt, cu tricoul ei negru şi larg pe care scrie „More and more“ şi în care, uneori, pare o bilă care se rostogoleşte pe asfalt, înnodată toată în hamuri şi lese, smucită şi trasă în toate părţile de cei patru cîini, ţipînd cînd la unul, cînd la altul, cu vocea ei de clopoţel – „Şezi!“, „Nu e voie acolo!“, „Lasă-l în pace!“, „Stai aici!“, Miki e o apariţie excentrică pe aleile din Herăstrău, la primele ore ale dimineţii sau spre seară, printre joggeri de ocazie, care înconjoară lacul, biciclişti, copii cu bone, cupluri. Mulţi se uită lung după ea. „Uite-o şi pe nebuna asta! La ce i-or trebui patru cîini, nu-i ajunge unul?“ Alţii, mai destupaţi la minte şi mai umblaţi prin alte ţări, unde practica de a plimba cîinii altora pentru bani e uzuală, mai ales printre studenţi, ştiu despre ce e vorba, intră în vorbă cu Miki şi încearcă să se împrietenească cu cîinii. Cu Lola – un Collie de 6 ani, cu