Dincolo de eventualele manevre si repozitionari tactice in interiorul USL (foarte probabil stimulate si din afara), criza care l-a afectat recent, a pus in lumina, mai mult decat problema relatiei partid-membru, dilema parlamentarului obligat sa opteze intre loialitatea fata de partid si loialitatea fata de electorat. Ideal este ca intre aceste doua loialitati sa nu existe conflict. Ce se intampla, insa, atunci cand ele intra in concurs?
Principiul nu poate fi decat acela ca loialitatea fata de alegatori trece inaintea loialitatii fata de partid. Argumentele sunt atat de evidente incat nu au de ce fi repetate. Sa mentionam doar ca parlamentarul este trimis in Parlament de catre alegatori iar nu de partide, in calitate de mandatar al poporului iar nu al partidului.
In context electoral partidul intervine ca garant al candidatului care intra pe lista sa ori se prezinta alegatorilor sub semnul sau, precum si spre a conferi identitate politico-ideologica acelui candidat. Identitatea decurge din programul cu care partidul se prezinta in alegeri; program pentru indeplinirea caruia se pune chezas. Chiar daca intr-o democratie reprezentativa mandatul nu poate fi imperativ (si Constitutia Romaniei consacra acest lucru), promisiunile electorale stabilesc repere, standarde, principii, tinte si tendinte care fundamenteaza un anume contract politico-social si care se cer respectate. Altfel alegerile nu si-ar mai avea rostul. Tocmai repetata nesocotire post electorala a ofertei politice acceptate de electorat prin votul sau, adica incalcarea contractului dintre candidati (indivizi si partide) si alegatori, a condus la decredibilizarea clasei politice si la divortul actual dintre condusi si conducatori.
In speta, USL s-a prezentat la alegerile parlamentare din 2012 cu un mandat simplu si clar rezumabil in formula "Jos Basescu!". Aceasta se referea atat la persoa
