Mai întâi o evocare, probabil utilă, în conturarea unui răspuns la o întrebare: care dintre cele două simţuri – gust şi miros – are rol şi semnificaţie mai ample? Ne întoarcem în timp, în Secolul Luminilor, când Montesquieu (Charles de Secondat, 1689–1755) – scriitor, mare liberal şi spirit riguros – era invitat de Alembert (Jean Le Rond, 1717–1783) – savant şi enciclopedist francez – să colaboreze la articolul Goût din Encyclopédie. A scris o parte din acest articol sub titlul L’essai sur le goût dans les choses de la nature et de l’art, apărut în volumul VII din l’Encyclopédie, în 1757, postum şi neîncheiat. La articol a contribuit şi Voltaire (FranÎois Marie Arouet, pe numele său adevărat, 1694–1778). Ulterior, genialul scriitor a inclus parţial aportul său în capodopera Dictionnaire philosophique, din care citez: „Y a-t-il un bon et un mauvais goût? Oui, sans doute, quoique les hommes différent d’opinions, des moeurs, d’usages. Le meilleur goût en tout genre est d’imiter la nature avec le plus de fidélité de force et de grâce“. Nu mai traduc, deoarece denaturez textul. Lămuritoare sunt unele precizări ce vor veni. Deocamdată, menţionez că „fragmentul despre gust“, cum a fost denumit de Diderot (Denis, 1713–1784) scriitor şi filosof, căruia gloria i-au adus-o cei 20 de ani dedicaţi Enciclopediei, a fost reeditat în 1783, 1796 şi 1816. Ceea ce atestă interesul pentru mult comentata contribuţie a lui Montesquieu, care din adolescenţă era pasionat de ştiinţe şi chiar de experimente ştiinţifice (anatomie, botanică, fizică), scriind câteva lucrări, probe ale talentului său. În fine, colaborarea cu enciclopediştii s-a oprit definitiv când i s-au propus articolele Démocratie şi Despotisme, subiecte asupra cărora el avea opinii în contratimp cu epoca sa. Nu-mi rămâne decât să revin la eseul său inclus în articolul Goût, citând o propoziţie neîndoielnic memorabilă