* într-un interviu acordat ziarului nostru, criticul de artă Pavel Şuşară vorbeşte despre arta plastică românească, despre cât de importante sunt şcolile de arte şi ce compromisuri trebuie să facă un artist pentru a supravieţui *
Prezent la Brăila, ca preşedinte al juriului în Concursul Naţional de Pictură şi Grafică "Vespasian Lungu", organizat de Şcoala Populară de Arte Brăila, criticul de artă Pavel Şuşară, poet, publicist şi scriitor, cercetător specializat în istoria artei contemporane, a acordat un scurt interviu Ziarului "Obiectiv-Vocea Brăilei".
- Care sunt curentele remarcate în ultimul timp în arta plastică românească?
- Este o discuţie lungă cu ce se întâmplă în arta plastică românească de astăzi, pentru că se întâmplă cam tot ce se întâmplă în fiecare moment istoric. Nu există o singură tendinţă, un singur curent. În acelaşi moment istoric se înregistrează, în simultaneitate, tot ce poate să se manifeste în sine. Nicio formă artistică nu se adresează aceleiaşi categorii de consumator. Fiecare tip de imagine are consumatorul potenţial specific. Şi atunci există şi o secvenţă tradiţionalistă, care merge spre relaţia directă cu motivul, cu peisaj sau natură statică ori portret în pictura clasică. Există şi o cercetare a limbajului, un interes mai mare pentru expresie decât pentru motiv, există şi o încercare de a ieşi din constrângerile tehnicilor, materialelor şi expresiilor tradiţionale. Dar există şi o formulă mult mai radicală, un tip de artă efemeră, care nu se înscrie în niciunul din genurile cunoscute şi încearcă să intervină direct în dinamica vieţii cotidiene, în spaţiul public, să creeze evenimente în care privitorii să devină părţi active şi nu consumatori pasivi. Este vorba de happening-uri, performance-uri. Există şi o componentă tehnologică a artei derivată din noile medii care s-au creat şi care sunt folosite to
