Cunoaştem cum se aranjaseră, pe şest, cu oarece vreme în urmă, permutările (electorale) la vârful Consiliului Superior al Magistraturii. Nu mai e un secret că urma să se facă simpla rocadă între doamnele Hăineală şi Ghica, procuroarea să fie înălţată şefă, iar fosta preşedintă să fie scoborâtă vice, în aşa fel ca viitorul cotrocenist al Consiliului să fie prezervat, să rămână, cum ar veni, în... familie. Un al treilea cesemist de soi, Cristi Dănileţ, îşi luase rolul de joker, nu cumva să apară vreo surpriză care să încurce treaba. Dl Băsescu, om cu agendă încărcată, şi-a făcut totuşi timp să onoreze chestiunea... electivă de la CSM, cu pezenţa şi cu indicaţiile sale preţioase. N-a fost însă doar pe... jumătate pentru cine s-a pregătit. Daravera s-a lăsat cu mârâieli şi amânări. Din trei râvnituri şi-a văzut fericirea doar doamna Hăineală, cea cu coafura ei specială, cârlionţată, buclată, generoasă... a la Voltaire. Circul n-a rămas însă fără urmări. Povestea i-a revoltat pe magistraţii din toată ţara. 1.600 dintre ei, practic majoritatea corpului profesional al judecătorilor şi procurorilor, au cerut (şi au votat în adunările teritoriale) revocarea aranjeorilor. Bărbată cum o ştim, procuroare cum o ştim, doamna Hăineală n-a lăsat scaunul din mână, susţinând că a fost aleasă democratic. Ceilalţi doi - Ghica şi Dănileţ - s-au procopsit cu revocarea. Scurtăm povestea (din lipsă de spaţiu) ca să ajungem la episodul de zilele trecute, în urma căruia revocaţii au revenit în CSM.
„A fost doar o simplă formalitate”, comenta, alaltăieri, cu tupeu, dl Dănileţ, la revenirea celor doi în prima şedinţă de plen a CSM. Cine i-a repus în funcţie şi urmare cărui demers juridic... reparator? Sfidând voinţa celor 1.600 de magistraţi (care i-au contestat după faimoasele alegeri prezidate de dl Băsescu), revocatul Dănileţ a contestat mazilirea la Curtea Constituţională.
