Istoria sistemului medical sucevean, aşa cum ne-au relatat-o doi dintre doctorii veterani ai urbei, Ioan Ieţcu şi Mihai Ardeleanu, e plină de poveşti captivante, iar pentru cei curioşi să afle cum se tratau strămoşii noştri acum câteva sute de ani, pe aceste meleaguri, când a fost deschis primul spital la Suceava, sau despre existenţa efemeră (aproape o lună) a unui spital militar deschis în incinta Colegiului „Ştefan cel Mare”, rândurile ce urmează cuprind toate aceste informaţii, precum şi multe alte date interesante.

De la vraci şi “doftoroaie”, la bolniţele din mănăstiri

“Începuturile medicinii în zona Sucevei se confundă cu istoria societăţii de pe aceste meleaguri. Vor fi existat vraci sau meştere, este de la sine înţeles. Nivelul cunoştinţelor lor era cel al vremii şi era desigur extras din milenara înţelepciune populară şi profunda cunoaştere a naturii şi a plantelor”, scria doctorul Mihai Ardeleanu în lucrarea sa “Asistenţa medicală în zona Sucevei în decursul vremurilor”.

Medicul ne explică cum în relatările despre trecutul “Ţării de Sus”, ulterior numită Bucovina, se aminteşte şi despre existenţa unor servicii de asistenţă a bolnavilor în mănăstiri. “Este perioada medicinii anonime, considerată până la anul 1400. Preocupările de îngrijire a bolnavilor au avut cea mai mare reputaţie îndeosebi la Putna şi Dragomirna”, declară medicul.

Înainte de a exista aşezăminte spitaliceşti independente, mănăstirile au adăpostit şi bolniţe, locuri de îngrijire a călugărilor bolnavi, care, ulterior, au început să ofere îngrijiri medicale şi călătorilor sau persoanelor din afara spaţiului monahal.

“Înainte de aexista aşezăminte spitaliceşti independente, mănăstirile au adăpostit şi bolniţe citate de sursele vremii (Pătrăuţi, Putna, Dragomirna, unde bolniţa se pare că precede cu câţiva ani ridicarea mănăstirii ctitorite de A