În raionele din stânga Nistrului presa reprezintă autorităţile centrale sau locale. „Mulţi redactori şi editori încă mai merg pe ideea că materialele jurnalistice trebuie să fie propagandistice“, susţine Natalia Scurtu, jurnalist din regiunea transnistreană şi unul din autorii primului „Studiu de necesităţi ale mass-media din regiunea transnistreană“, realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI).
Experţii afirmă că, deşi oficial sunt înregistrate 250 de mijloace de informare, în realitate funcţionează mult mai puţine. „Fiind finanţate de autorităţile locale, acestea exprimă, de regulă, doar poziţia lor. Unele au fost fondate de oamenii de afaceri din regiune şi de asemenea, reflectă doar opinia patronilor“, continuă Scurtu.
Potrivit lui Ruslan Mihalevschi, expert care a participat la elaborarea Studiului, ziariştii din Transnistria se autocenzurează şi aşteaptă acceptul autotităţilor să vorbească. „Am intervievat redactorii şi editorii a 11 ziare, trei municipale, unul de stat şi restul private. Jurnaliştii de la stat ne-au întrebat dacă avem acceptul şefilor, dacă nu vor avea probleme. S-a mers până la ceea că am fost rugat să arăt notiţele“, susţine Mihalevschi.
Autorii Studiului sugerează că, pentru democratizarea Presei, ar trebui să fie create surse alternative de informare. „O alternativă ar fi crearea unor organizaţii care s-ar ocupa de drepturile jurnaliştilor. Din păcate, pe moment, nu este nicio asociaţie de acest gen“, spune Nadine Gogu, directorul executive al CJI.