Ce se intampla in aceste zile pe prima scena politica starneste destule semne de intrebare: daca prin actuala batalie nu se vizeaza preluarea fraielor guvernarii, atunci inseamna ca aceasta nu are legatura cu buna guvernare si nici macar nu tinde sa aiba.
Or in asemenea situatie nu poate fi vorba de confruntare politica in adevaratul sens al cuvantului, ci de una politicianista de adjudecare doar a mijloacelor. De demonstrat.
USL - o nuca tare
Nu trece o zi fara sa se constate exacerbarea tensiunilor in USL si indesirea atacurilor mai putin impotriva Guvernului Ponta, cat mai ales a partidelor de la Putere si a candidatului acestora la presedintie.
Fiecare gest al liderilor, in special al co-presedintilor, este interpretat de jurnalisti, analisti si activistii Opozitiei ca unul inamical, distructiv la adresa colegilor de alianta, iar concluziile analizelor incepand din februarie 2011 sunt invariabile: zilele USL sunt numarate, iar relatiile intre cei doi, deteriorate ireversibil. De intamplat, insa, nu se intampla nimic.
Cum e posibil asa ceva? E posibil fiindca demolatorii nu au dispus niciodata de un proiect realist de inlocuire a USL cu altceva care sa prinda in timp util la electorat. S-a incercat aceeasi stratagema imediat dupa alegerile din 2004, dar factiunea Stoica-Stolojan, rupta din formatiunea condusa pe atunci de Calin Popescu-Tariceanu, nu a fost in stare sa coaguleze in jurul sau o dreapta viabila.
Trecerea peste noapte a PD de la stanga la dreapta nu s-a dovedit decat o miscare politica pasagera.
Care Opozitie?
Se cuvine o precizare: opozitie agresiva nu fac PDL, PP-DD si UDMR, partide parlamentare care lupta cu Puterea cu armele parlamentarismului clasic, ceea ce pana la urma e normal, ci grupul de sustinatori ai presedintelui Basescu impreuna cu televiziunil
