Atunci când Caragiale a scris că „Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult“, era la 50–60 de ani de când devenisem naţiune şi la vreo 30 de ani de la recunoaşterea internaţională deplină. Prezentul este cert, trecutul este istorie, viitorul este necunoscut. Gândind pentru a gândi, fără a ţine cont de prezent şi trecut, rupt de realitatea faptelor trecute ori prezente, poţi eventual să creionezi provocări, nicidecum să elaborezi previziuni. Este ceea ce văd, aud şi simt că se petrece în viaţa medicală prezentă. Există câteva personalităţi care au reuşit – prin ab Publicitate ilităţi şi voinţă – să impună secţii, servicii de excelenţă, egale ca rezultate ştiinţifice şi profesionale celor occidentale. Sunt, de asemenea, multe instituţii medicale care şi-au aplicat blazonul de „excelenţă“, dar, la o analiză atentă, profundă a faptelor, a rezultatelor, constaţi că blazonul este unul de circumstanţă, altul decât cel al probităţii. Personal, m-am format în preajma unor personalităţi precum I. Juvara, D. Setlacek, Fl. Mandache, P. Simici, Ion Pop D. Popa, C. Coman, A. Ionescu, D. Gavriliu, V. Bancu, I. Bulbuca, P. Brînzeu, P. Ignat, T. Şora, A. Davy, G. Jantet, A. Kaufmann, M. Perrin, C. Constantinescu şi enumerarea ar putea continua. Am participat la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, locul unde se desfăşoară în lumea medicală transmisia multidirecţională de know-how ştiinţific, profesional. În mulţi ani, am deprins ceea ce se numeşte simţ clinic chirurgical, cu sensurile de conţinut, interes, pasiune, însemnătate, semnificaţie şi valoare. În apropierea accederii în categoria gerontologică de vârstnic, am aflat îndemnul întemeietorului antropologiei moderne Franz Boas: „Nu vă impuneţi în viaţa celorlalţi, ci impuneţi-i în viaţa voastră!“. Doa