Legea Nr. 192 din 12 iulie 2012 a avut un scop nobil, acela de a declara ilegală simbolistica regimului totalitar comunist, dar realizarea acestui scop a fost lamentabilă.
Graba cu care s-a adoptat această lege, care a reprezentat, de fapt, o condiţionare a unei foste componente a Alianţei pentru Integrarea Europeană (a PL-ului), pe care celelalte două formaţiuni politice nu o agreau, ca să nu spun că o respingeau (unii din invidie şi perfidie, alţii din aversiune), nu putea să confere certitudine reuşitei unui asemenea demers ambiţios şi imperios.
Salubrizarea spaţiului public nu se face ascunzând gunoiul sub preş. Nu te poţi porni la drum punând carul înaintea boilor. Condamnarea unui simbol nu trebuie să constituie condiţia de sine quo non prin care un partid parlamentar, aflat în opoziţie, că fie declarat ilegal.
Primo, trebuia abrogat Art. 2 din Hotărârea Prezidiului Parlamentului (nr. 683-XII din 23 august 1991) “Cu privire la Partidul Comunist din Moldova”, care prevede dreptul cetăţenilor R. Moldova, care împărtăşesc idealuri comuniste, să se asocieze în organizaţii de partid comuniste.
Secundo, trebuia abrogată Hotărârea Prezidiului Parlamentului prin care Partidul Comuniştilor a fost repus în legalitate.
Tertio, Raportul privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova, elaborat de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 165-V din 14 ianuarie 2010, trebuia să fie adoptat de către Parlament şi nu pur şi simplu să se facă trimitere la acest Raport, prin Hotărârea Parlamentului Nr. 191 din 12 iulie 2012.
Quattro, Legea Nr. 192 trebuia să conţină prevederi clare, univoce şi conforme standardelor europene. Nu este cazul să insist asupra faptului că în textul