Corespondenta de la Petru Clej, Londra:

“Presa din România dedică în aceste zile spații largi cazului Sorin Alexandrescu, directorul Antena Group, acuzat de șantaj.

Cu excepţia trustului de presă INTACT, apropiat de magnatul Dan Voiculescu, al cărui angajat este Sorin Alexandrescu, acuzatul a fost deja declarat vinovat de presă, fie de jurnaliști ei înșiși, fie citând alte persoane, precum fostul director general INTACT, Mihai Craiu care afirma că Alexandrescu “a șantajat” fără putință de tăgadă, cu complicitatea parchetului care a divulgat interceptarea unor convorbiri telefonice ale suspectului.

Îmi dau seama că Sorin Alexandrescu nu este un înger și nu inspiră prea multă simpatie, dar și el ca și orice cetățean, fie om de rând, fie celebritate, precum Adrian Năstase, Gigi Becali, George Copos sau Dumitru Dragomir, are dreptul la prezumție de nevinovăție, așa cum prevede art. 23 (11) al Constituției României.

Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

Toată această publicitate negativă nu poate rămâne, la un moment dat, fără efect. Judecătorii sunt și ei oameni, consumatori de presă și e posibil ca această presiune mediatică să aibă efect.

Să mai presupunem că, așa cum s-a întâmplat în trecut, persoana a fost găsită nevinovată de către instanță. Care sunt efectele aceste campanii mediatice asupra reputației presei?

Îmi dau seama că prezumția de nevinovăție este unul dintre drepturile cel mai greu de înțeles, nu doar de omul de rând ci și de către jurnaliști, despre care se presupune (nu întotdeauna cu temei) că ar fi mai sofisticați.

Dar au trecut totuși 23 de ani de la căderea regimului comunist și aceste reflexe ar fi trebuit să se formeze.

Îmi aduc aminte că în 1994, când un incendiu a avariat grav sala sporturilor din Craiova, la TVR au fost arăta