Anchetarea şi reţinerea directorului general al ANTENA GRUP a constituit un şoc pentru opinia publică, cea care identifica trustul cu vârful său de lance, ANTENA 3, perceput ca un fel de tribună a „rezistenţei” împotriva preşedintelui şi a guvernelor sale de până în 2012. Nu că astfel de lucruri nu s-ar mai fi întâmplat – doi dintre predecesorii lui Sorin Alexandrescu au avut – şi mai au – de furcă cu Justiţia: Sorin Pantiş şi Codruţ Sereş. Dar nu pentru motivele pentru care este cercetat ultimul.

Dacă Alexandrescu ar fi fost un jurnalist activ, probabil că emoţia ar fi fost incomparabil mai mare şi reacţiile mai violente. Acesta este, însă, doar un om de business şi nici măcar unul foarte abil – dată fiind maniera în care a gestionat cazul în speţă. Potenţialul ginere al lui Dan Voiculescu (aşa se vorbeşte prin trust) a fost acuzat de şantaj de presă: a vrut să-l oblige pe un oficial al RDS-RCS să semneze un contract de difuzare prin satelit a programelor grupului INTACT, pe o sumă neobişnuit de mare, sub ameninţarea că în caz contrar va fi dată în vileag o operaţiune de mituire a şefului LPF, Mitică Dragomir, cel care în schimbul acordării (printr-o licitaţie trucată) dreptului de retransmitere exclusivă a partidelor de fotbal din Ligă, primise un cadou de vreo trei milioane de euro sub forma participării la o firmă-fantomă. Parte vătămată în respectiva licitaţie, ANTENA GRUP aflase detaliile mânăriei şi lansase deja o campanie de promo-uri în care anunţa dezvăluiri senzaţionale.

Cum-necum, şantajatul a decis că e mai bine să dea în vileag povestea şi s-a adresat procurorilor DNA, care l-au pus sub supraveghere pe Alexandrescu şi au făcut un dosar bazat în primul rând pe tradiţionalele interceptări telefonice.

Practic, în poveste asta, destul de banală – pentru climatul de deontologie din presa românească – rezidă o alta, pe care pro