Istoricii consemnează existenţa în vadul Prutului, încă din secolul al XIV-lea, al unei aşezări la fel de prospere ca şi Iaşiul, care a evoluat de la vamă la aşezare rurală, apoi la reşedinţă domnească. Astăzi, din cetatea Ţuţorei, comună aflată la 20 de kilometri nord-est de Iaşi, n-au mai rămas nici măcar ruine.

Puţini ieşeni ştiu că actuala comună Ţuţora, situată la 20 de kilometri de Iaşi, înspre graniţa cu Republica Moldova, a fost un târg înfloritor în perioada medievală, traversat de cea mai importantă rută comercială dintre Europa de Est şi Europa Centrală.

Multe detalii despre trecutul glorios al cetăţii sunt încă învăluite de mister pentru că cercetările recente, întreprinse în special de către arheologi basarabeni, au fost îngreunate de finanţarea redusă şi de inundaţiile produse de Prut în arealul vizat.

Ce se ştie cu siguranţă este că târgul Ţuţorei a început să se ridică imediat după 1241-1242, ani în care a fost instituită dominaţia tătărească asupra Moldovei şi, implicit, de apariţia Marelui Drum Comercial Tătărăsc. Mărfurile orientale erau preluate din porturile nordice ale Mării Negre, străbateau ţinuturile tătăreşti, urmând cursul Nistrului în sus. De la Tighina o arteră a acestuia se desprindea, îndreptându-se spre vest, de-a lungul Bâcului, trecând pe la Rădenii Vechi şi Rezina, de unde cobora spre Prut. O altă ramură a aceleiaşi rute venea înspre Prut.

"Joncţiunea se făcea la Ţuţora, după care se mergea spre nord, trecându-se prin Iaşi şi Suceava, de unde o parte din mărfuri plecau spre Halici, Podolia şi Polonia, ajungând tocmai la Marea Baltică. De acolo, pe acest vestit „drum tătăresc” sau „al Levantului”, devenit după întemeierea Ţării Moldovei «moldovenesc», se întorceau spre Caffa, Cetatea Albă şi Chilia caravane încărcate cu cereale, vin, sare, ceară, miere, urmate de turme, cirezi şi herghelii . De-a lungul întreg