Un clişeu de viaţă, întîlnit şi în Amintirile lui Creangă, descrie mama care, întoarsă acasă de la treburi, dă peste drăciile făcute de puradeii lăsaţi singuri: mesei i s-a pus uger şi e mulsă, pisica s-a pomenit cu ditamai zurgălăii şi putina cu murături, golită prin vărsarea în mijlocul podelei, a devenit toba mare din meterhaneaua otomană.

Deşi pagubele nu sunt de neglijat, mama, deopotrivă iubitoare şi înţelegătoare a creierului încă bob al copilaşilor, se supără mai mult de ochii lumii:

Îşi duce mîinile la cap, se vaită că ea, biata, trebuie să se apuce de trebăluit, în loc să-şi odihnească oasele trudite, şi-i mustră pe derbedei abia stăpînindu-şi rîsul.

Odată încheiat spectacolul ieftin, jucat de mii de ani încoace, de cînd sunt mame înţelepte şi copii săraci cu duhul, mama se apucă de dres ce-au stricat odraslele.

Victor Ponta e destul de tânăr pentru a fi mamă şi, deocamdată – cel puţin din datele care se văd – suficient de bărbat, pentru a nu fi mămică.

Şi cu toate acestea întreg tărăboiul făcut de el miercuri, 5 iunie 2013, seara şi joi, 6 iunie 2013, dimineaţa, după întoarcerea la Bucureşti, din vizita sa de lucru în Polonia – inutilă deplin pentru ţară, folositoare total pentru ambiţiile lui de a trece în România drept noua strălucire continentală –, în chestiunea aberațiilor împlinite de Comisia de revizuire a Constituţiei nu diferă aproape de loc de spectacolul exagerat teatral al mamei revenite de la lucru acasă, unde puradeii au întors totul cu susu-n jos.

Să ne explicăm.

După cum era de aşteptat, posibilitatea ca lucrările Comisiei de revizuire să fie urmărite de ziare şi televiziuni a transformat un travaliu de specialitate, avînd drept scop proclamat alcătuirea unei Constituţii moderne, adaptată la împrejurările României de azi, într-un spectacol propagandistic, de naţion