Pentru că pot. Nici de tristeţe, nici de bucurie. De cilindree. Sînt cîţiva care au o capacitate excepţională în decilitri şi banii necesari pentru a-şi face plinul oricînd vor. E o chestiune de libertate absolută, care, incidental, se mai intersectează cu pretenţia absurdă a unei uşi de bloc de a exista. Fotbaliştii români care se îmbată grav sau care împart frăţeşte cîte o prostituată de TV nu sînt băieţi răi, nici vorbă! Sînt doar crescuţi într-un loc rău.
DE ACELASI AUTOR Drumul către limite Cum pierdem la handbal Un proiect închis Cu sau fără bani Existenţa lor candidă e strîns legată de pudibonderia unui popor voyeurist – mereu gata de a se uita pe gaura cheii televizuale – şi de o morală moale, în care eşti bun sau rău în funcţie de „fratele“ cui eşti. „Tamaş e un băiat minunat“ – se grăbesc să spună toţi, de la selecţioner la vreun fost coleg de şcoală. Tamaş e licenţiat magna cum laude & votca familiei celor care lovesc o minge. E „de-al lor“. E protejat, căderea lui e atenuată, de la orice înălţime ar alege să se arunce în cap. Iar noi, ceilalţi, ne indignăm şi-apoi uităm. Pînă la urmă, sîntem cu toţii nişte băieţi buni, buni de tot. Tamaş-mănîncă-pahare ştie asta. Pămîntul care ne ţine pe toţi ştie asta. Noroc cu Gabi, băiat minunat, că mai aflăm, din cînd în cînd, cît de proşti de buni sîntem.
Pentru că pot. Nici de tristeţe, nici de bucurie. De cilindree. Sînt cîţiva care au o capacitate excepţională în decilitri şi banii necesari pentru a-şi face plinul oricînd vor. E o chestiune de libertate absolută, care, incidental, se mai intersectează cu pretenţia absurdă a unei uşi de bloc de a exista. Fotbaliştii români care se îmbată grav sau care împart frăţeşte cîte o prostituată de TV nu sînt băieţi răi, nici vorbă! Sînt doar crescuţi într-un loc rău.
DE ACELASI AUTOR Drumul către limite Cum pierdem la handbal Un proiect închis Cu sau f
