Pe adresa mea personală (nici măcar pe-a redacției!) a sosit următoarea misivă, pe care o redau aici aproape integral, după ce-am aranjat-o din ortografie și diacritice. Expeditorul este amicul Mircea V., originar din vibrantul oraș Babadag, emigrat în Germania pe vremea lui Iliescu III (sau II, depinde cum numeri) și bine adaptat acolo, că se simte în nemțime ca peștele în apă. Nimic nu mă obliga să redau aici părerile lui jignitoare, dar o fac, să nu se spună cumva că refuz dreptul la replică și bag oamenilor pumnu-n gură: ”Dragă Mihai, mă bucur să te regăsesc și pe această cale, că eu urmăresc număr de număr Barurile europene, încă de când rubrica ți-o scria Grig Bute. Îți spun cu toată sinceritatea, el puncta bine și la obiect, iar tu ai fușărit totul, nu se mai înțelege nimic. Dar nu asta voiam să-ți zic, treaba voastră cum scrieți, asta vă e meseria, nu m-apuc eu acum să vă-nvăț. Ceea ce mă deranjează e despre cescrieți. Pe vremea lui Grig Bute, barurile despre care citeam în rubrică erau cât de cât, adică olandeze, germane, suedeze sau belgiene; de când te-a lăsat pe tine, scrii numai aberații, despre cotloane uitate de Dumnezeu, din orașe de care n-a auzit nimeni: Varna, Belgrad, Plovdiv! Ești penibil, iartă-mă că-ți spun. Cât de român poți fi la creier, să crezi că gunoaiele astea sunt și ele ”Europa”?! Dacă ești conștient ce-nseamnă adevărata europenitate, dar vrei să faci pe originalul, să știi că nu-ți iese; iar dacă ești complet provincial și spui în mod serios că o chestie ca Plovdivul e și ea în Europa, atunci, zău, îmi pare rău pentru tine. Și pentru mine, ca cititor al revistei. Și pentru alții ca mine! Eu te cert, dar să știi că nu sunt supărat pe tine; atâta poți, atâta scrii. Înțeleg că ești sărac lipit planetei și nu-ți permiți să te cinstești decât cu ce-i mai ieftin și unde-i mai ieftin, dar să știi că numai în capul tău este Germania o