Dincolo de orgoliile „microbiştilor” sau de interesele politico-economice din lumea în care trăim, un lucru e cert, Braşovul are două echipe în liga 1. E un lucru fantastic oameni buni şi observ că acest lucru a fost primit cu satisfacţie de oamenii cu „scaun la cap”. Pe „facebook” chiar dacă părerile sunt împărţite, majoritatea tinde spre aprecierea acestei situaţii. Cei care simpatizează doar FC Braşov nu trebuie blamaţi, la urma urmei e echipa cu care mulţi au „deschis ochii în fotbal” şi trebuie ascultată şi opinia lor. Corona are şi ea argumentele ei, chiar dacă e „echipa a doua” şi nu are istoria Steagului, are mai mulţi braşoveni în echipă. Rivalitate între echipe, da, duşmănie, niciodată! Cei de vârstă medie şi „seniorii” îşi aduc aminte cu plăcere de vremurile fotbalistice de odinioară. Aveam „cuplaje” în divizia B când „trăiam” pentru Steagul Roşu, Tractorul, ICIM, Metrom sau Nitramonia Făgăraş, după caz. Au fost meciuri încinse, pătimaşe, dar niciodată duşmănoase. Eram „copil de mingi” pe stadionul Tractorul când am asistat la încrâncenare în iarbă, nu pot uita cum punea piciorul la minge „nea” Mitru (Ioan Dumitru) de la echipa gazdă, „de nu mai creştea iarba” cum se spunea pe vremuri. Anolică Neagu de la Metrom ştie cel mai bine acest lucru, dar nu avea legătură ce se întâmpla de la ora 11 la 1 după amiază, cu berea pe care o beau laolaltă echipele după meci, la „Cerna”. Nu de puţine ori au fost situaţiile în care una din echipele braşovene „o lăsa mai moale” cu cealaltă în cazul când pentru a nu retrograda vreuna din „vecine” se impunea acest lucru. Sau când „îşi dădeau viaţa” pe teren cu rivalele Steagului la promovare. Bine, acum nu ne înţelegeţi greşit, nu suntem adepţii „cooperativei”, aranjamentele, fie ele de competenţa DNA-ului sau nu, nu sunt morale şi sunt contrare spiritului sportiv. Dar nu trebuie să plecăm nici cu idei preconcepute vizavi de