De curînd, am aflat că Victor Ponta își trimite copilul la o școală privată. Eu, unul, m-aș fi așteptat ca liderul social-democrat să susțină sus și tare calitatea și viabilitatea învățămîntului de stat, cel pe care, practic, îl păstorește în calitatea sa de premier. N-are a face, nu este nici prima și, cu siguranță, nici ultima oară cînd Victor Ponta ne arată că nu prea are multe nici în clin, nici în mînecă cu ideologia pe care se preface că o reprezintă. E adevărat, Victor Ponta e și părinte și, în calitatea sa de părinte, e dator să facă tot ce crede de cuviință pentru prezentul și viitorul copiilor săi. Motivîndu-și alegerea de a-și trimite fiul la o școală privată, Victor Ponta s-a lansat însă într-o serie de afirmații care îl arată mai degrabă rupt de realitatea „de la firul ierbii“. Atunci cînd ai bani, îi dai pe ce consideri tu de cuviință, dar ar trebui cineva să-l tragă de mînecă pe domnul Ponta și să-i spună că 7.000 de euro taxă de școlarizare (oricum ar fi ea, pe semestru, pe lună ori pe an) este o sumă uriașă într-o țară în care un sfert dintre copii trăiesc în familii aflate sub pragul național al sărăciei. Victor Ponta ținea, în schimb, să ne asigure că sînt și școli mai scumpe. Iar dacă ești premierul acestei țări și te mai și visezi socialist, atunci e un afront la adresa cetățenilor ei să plătești o astfel de sumă pentru educația copilului tău și totodată să afirmi nonșalant că „în zona urbană și în București nu sînt diferențe foarte mari între o școală privată și una publică“. Păi dacă nu sînt diferențe așa de mari, nu plătește familia Ponta degeaba 7.000 de euro taxă de școlarizare? Iar argumentul că școala privată este mai aproape de domiciliul familiei Ponta nu poate decît să stîrnească zîmbete. Sistemul educațional este sau ar trebui să fie unul dintre pilonii fundamentali ai construcției prezentului și viitorului, însă situația deplora