În general, sunt fascinată de oamenii puternici. De cei care reușesc să iasă din anonimat, dar nu violând o babă sau devalizând un bancomat, ci făcând ceva care să conteze, care să-i facă fericiți în primul rând pe cei din jur și abia apoi pe ei înșiși. Cu atât mai mare îmi este admirația atunci când aflu ce start modest și ce traiectorie anevoioasă au avut respectivii. Îi prețuiesc mult mai mult pe cei care au reușit, indiferent de domeniu, pornind de la coada vacii și nu având părinți cocoțați prin ierarhiile sociale ale vremurilor. De partea lor au stat munca asiduă, tenacitatea, talentul și dăruirea. Aveți dreptate, poate și un colț de stea norocoasă.

Am cunoscut astfel de oameni. De unii, recunosc, m-am și îndrăgostit! M-am înverșunat să le cunosc parcursul, să le descopăr începuturile, să le deslușesc copilăria, în care, de multe ori, numai visele le erau strălucitoare. Apoi să le studiez pașii, să aflu de unde le vine forța, cu ce și-au hrănit voința, de la ce fântână miraculoasă și-au adăpat armăsarii Destinului. Am dorit întotdeauna să scot la lumină astfel de oameni. I-am cultivat, în emisiunile mele, le-am înălțat statui, i-am dat ca exemplu copiilor noștri.

Dacă mâine consumatorii mei de “Bombăneli” îmi vor urmări emisiunea, îi rog să nu fie șocați. Nu am făcut nicidecum rabat de la principiile mele. “Un manelist, la TVR?!?” - prevăd că această întrebare îi va electrocuta pe mulți. Inclusiv pe unii din șefii mei. Doar se știe, postul public a impus demult embargo asupra manelelor. Dar nu judecați pripit! Nu vor fi manele mâine, la TVR! Nu va fi prost gust, nu va călca nimeni în băltoaca vulgarităților, nu se va auzi nici un “mânca-ți-aș!” și nimeni nu va înghesui bancnote în decolteuri generoase. Va fi doar radiografia unei reușite. A unui destin pornit dintr-un străfund de sărăcie și ajuns pe culmi, o demonstrație a faptului