Am venit la Jurnalul Naţional, în mai 2002, de la Adevărul. Scriam atunci la Adevărul Economic şi am considerat că era o oportunitate profesională să mă mut de la un săptămânal la un cotidian. Mă gândeam că va fi alt ritm, că voi putea aborda subiecte mai fierbinţi, că voi avea parte de experienţe mai interesante. Însă aşteptările şi calculele mele au fost cu mult întrecute de ceea ce a urmat! Nu aveam de unde să ştiu la data când am luat decizia să mă transfer la Jurnalul Naţional că voi lua parte la cel mai important proiect editorial care a existat în presa scrisă din România, că voi lucra în cea mai minunată echipă de jurnalişti. De fapt, că voi fi parte din povestea de succes numită Jurnalul Naţional!

Era anul 2003 când Marius Tucă a preluat frâiele ziarului şi a anunţat că vrea să facem din Jurnalul Naţional ziarul numărul unu din România. Ca tiraj, ca influenţă, ca mişcare civică, ca implicare în ajutorarea oamenilor! Mărturisesc că la început nu am crezut că vom reuşi, mai ales că tirajele ziarelor quality începuseră să intre la apă. Şi totuşi, miracolul s-a produs! În mai puţin de un an ziarul şi-a înzecit vânzările şi a ajuns la un tiraj mediu pe ediţie de 275.649 de exemplare în martie 2005, conform  Biroului Român de Audit al Tirajelor. Practic, Jurnalul vindea acum cât Adevărul şi Evenimentul Zilei, luate la un loc. Nu numai că Jurnalul Naţional a ajuns numărul unu, dar şi a câştigat şi primul loc în inimile românilor. Mai mult, a şi rămas numărul unu în condiţiile în care Adevărul a fost cumpărat de Dinu Patriciu care a pompat bani cu nemiluita în trustul său.

Cum a fost posibil acest miracol, unic şi de neegalat în presa scrisă din România? Nici astăzi nu-mi este foarte clar. Sigur, Jurnalul a inovat, a introdus în presă ediţiile de colecţie, a făcut caravane în care a străbătut ţara în lung şi în lat, a descoperit locuri, oameni şi fapte car