De un an, un masterand în mecanică se chinuie să supraviețuiască. În loc să lucreze în domeniul lui, a căutat fier vechi și a făcut pe salahorul pe șantier. Ar da orice să poată lucra conform calificării sale. Se pare însă că în Timișoara acest lucru e imposibil, așa că se declară ”fericit” că de puțin timp e curier pe un salariu de mizerie. ”Măcar nu mai hămălesc în șantier, deși și aici mă chinui cu colete grele de zeci de kilograme”, mărturisește tânărul.
Raul Nicolae are 32 de ani și încă speră să poată lucra în domeniul pe care l-a studiat la facultate și master. Deși trăiește pe propria piele experiența că în România poți să termini școala cu nota 10, poți să îți iei licența, să faci master ca apoi să ajungi să cari nisip sau ciment cu sacul, pe șantier, pentru că nu găsești de lucru, nu a încetat să spere. După 19 ani de școală, încheiați magna cum laudae, își câștigă existența ca muncitor necalificat. Deși acum e curier, spune că greul cel mare a trecut, având în vedere că a făcut pe salahorul pe șantier și chiar a căutat fier vechi. Aleargă prin oraș cu scrisori și colete grele și peste 12 ore pe zi pentru o leafă care nu trece de 250 de euro lunar.
Politehnica n-a fost să fie
Raul a încercat să își facă o carieră ca inginer. S-a înscris la Universitatea Politehnică din Timișoara, unde a devenit licențiat inginer mecanic. A făcut și un master. Acum trei ani a plecat la muncă în Germania. Lucra pe un salariu de 1.300 de euro pe lună. ”Am plecat optimist. Îmi garantau 1.300 de euro pe lună, două mese pe zi, locuniță. Făceam planuri despre cât voi sta, cum voi agonisi banii ca să îmi încep o viață frumoasă în România. Nu voiam să rămân afară. Apoi părinții mei au ajuns la spital”, povestește tânărul.
Întors acasă, în vara anului trecut, s-a angajat inginer mecanic la o companie care producea sisteme fotovoltaice. Câștiga bine – 3.000