Câtă vreme a fost premierul Republicii Moldova,

singura mare performanță economică a lui Ion Sturza a fost aceea de a-și anula o datorie de 500.000 de dolari, acumulată de grupul său de firme Incon, prin neplata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat. Până la urmă, Incon a dat faliment, lăsând în urmă o gaură de 21 de milioane de dolari. Ca orice moldovean a cărui piele risca să fie pusă pe băț, Sturza și-a luat, pentru orice eventualitate, cetățenie română, dar, din motive de securitate, locuiește la Viena. Nu știm ce afaceri mai învârte Sturza la Chișinău, dar a devenit o prezență exotică în mediul de afaceri românesc, în proiecte cel puțin bizare.

După falimentul Incon, s-a trezit cu o ploaie de bani

în cap, pe care îi împrăștie în stânga și-n dreapta, doar-doar i-o spăla vreo aversă de vară mai rebelă. La Cluj-Napoca investește 20 de milioane de dolari într-un parc de idei IT, promițând să asigure 5.000 de locuri de muncă, adică a 45-a parte din resursele umane ale Silicon Valley. Banii sunt investiți prin firma Fribourg Development, subsidiara fondului privat Fribourg East Investments, de fapt un off-shore înregistrat în Limassol, Cipru, pe strada Chr. Chatzipavlou, 221, Helios Court 1st floor, controlat de Sturza în proporție de 90%. La Baia Mare va investi alte 20 de milioane de dolari, tot prin morișca Fribourg East Investments, pentru reciclarea haldelor de steril minier bogate în aur și argint.

Este doar capătul unei investiții

de peste 40 de milioane de dolari, cel puțin așa se laudă protagoniștii ei. Afacerea din Baia Mare a fost australiană și apoi rusească. Activele holding-ului Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Rusia, au fost deținute prin societățile kazahe Romaltyn Mining și Romaltyn Exploration, care posedă uzina de tratare a aurului și trei licențe de exploatare. Anul trecut, miliardarul