S-a dus și Bookfestu'. Mai trist și mai vesel ca niciodaă. Mai trist, pentru că marți, miercuri și joi n-a fost nici țipenie. Pe ici, pe colo cîte un vizitator, curios și timid, abia de atingea cotoarele cărților, de frică să nu vie careva să-i ofere o reducere. Copii trăgînd la pavilionul cu jucării. Corpul C3, mut ca o lebădă (nu, nu e vorba de Liceul “Lucian Blaga”, și nici de uniformele lui Vasile), ar fi putut organiza un meci de fotbal cu toți vizitatorii. Tabletele așteptau resemnate pe piloni și nimeni nu le frunzărea. Atmosfera s-a mai dezghețat un pic vineri, sîmbătă și duminică. Lansări peste lansări, amplificările se acopereau, invitații se întreceau în laude, encomioane, iar demonul reducerilor făcea cu ochiul sacoșelor pline de prospecte. Mai vesel, sau la fel de vesel, din fericire, pentru că berăriile din jur i-au strîns pe autori mai abitir decît orice lansare. Micii producători au vîndut de zor hrană materială, în timp ce marii producători editoriali au fluierat a pagubă pe lîngă hrana lor spirituală. 90.000 de pîrliți au vizitat tîrgul, dar, pentru cele un milion de cărți expuse, nici jumătate dintre ei n-au cumpărat ceva. Rapița moft.

Oricum, tîrgul bucureștean e umbrit definitiv de adînca cugetare liiceană, pe care am s-o redau în splendoarea ei genuină. Aflat la Cluj, împreună cu Mario Vargas Llosa, directorul Humanitas și filosoful Gabriel Liiceanu a glăsuit: "Bucurați-vă acum, pentru că mai există doi mari scriitori în viață, după care literatura va intra într-o criză iremediabilă, mai e Mario Vargas Llosa și Mircea Cărtărescu".

S-a dus și Bookfestu'. Mai trist și mai vesel ca niciodaă. Mai trist, pentru că marți, miercuri și joi n-a fost nici țipenie. Pe ici, pe colo cîte un vizitator, curios și timid, abia de atingea cotoarele cărților, de frică să nu vie careva să-i ofere o reducere. Copii trăgînd la pavilionul cu ju