În mintea multora se insinuează ideea „victimei” Becali. Ce-a păcătuit omul ăsta ca să ia condamnare după condamnare, ani lungi de temniţă? Şi pentru ce? A vrut să premieze o echipă care nu mai avea nimic de pierdut, ca să joace corect! N-a dat mită, cum s-a întâmplat în procesul cu schimbul de terenuri. Deşi nici acolo nu era el prea vinovat, că doar nu le-a pus pistolul la tâmplă generalilor. Dar să zicem că aia era cu totul altă speţă. Sau cu hoţii de maşini: le-a dat o lecţie de viaţă. Nu i-a schingiuit, ba le-a mai dat şi câte ceva de cheltuială. Şi atunci ce e cu toţi anii ăştia de puşcărie, cu luarea lui de lângă familia pe care o iubeşte, cu lăsarea de izbelişte a Stelei, mândria naţională...

Dacă Gigi Becali ispaseşte pe drept pedepsele pe care le-a primit, cel mai întemeiat motiv este acela că în iresponsabilitatea, grandomania şi prostia lui a stricat vieţile unor oameni, i-a târât în aceste situaţii-limită, de pierdere a libertăţii şi a demnităţii. Pentru că Gigi Becali este cel care le-a ordonat imperativ bodyguarzilor săi să îi caute şi să-i aducă pachet pe hoţii care i-au furat maşina, în loc să lase poliţia să-şi facă datoria. În felul acesta i-a plasat din capul locului în afara legii pe Zmărăndescu şi pe ceilalţi băieţi cărora le inoculase credinţa că el e Dumnezeu şi ca poate sa-si faca singur dreptate. El este cel care i-a pus pe Piţurcă şi pe Sponte să declare în fals că banii din valiză erau pentru o achiziţie de terenuri şi i-a căptuşit cu condamnări şi cu cazier – un cazier care pe Piţurcă poate să-l coste mult. Cum să-l refuzi pe nea Gigi? Nimeni nu-l putea refuza, indiferent de ce e vorba, lui nu-i păsa de nimeni, pe procurori îi lua la mişto şi le dădea cu tifla. Cum să păţeşti ceva când eşti alături de „războinicul luminii?”

Şi iată-l pe războinic la întunericul din Rahova sau de la Jilava, stând drepţi în faţa i