Cînd un scriitor de la noi se pune cu un politician, cel care pierde e mai totdeauna scriitorul. Dar cînd un scriitor cunoscut se ia în bețe cu un politician cunoscut, cel care fluieră a pagubă e totdeauna scriitorul.
Asta pînă vineri, 31 mai, cînd un scriitor a dovedit nu unul, ci vreo patru politicieni. Nu din ăștia din opoziție, care sînt în stare să te pupe-n cur ca să vorbești de bine despre ei sau, cel puțin, să nu-i povestești de rău, ci din ăștia de la putere. În această zi istorică s-au întîmplat următoarele. La Bookfest, la o editură care avea standul peste drum de cel al editurii Polirom se lansau două cărți ale lui Vasile Dîncu. Printre vorbitori erau Mircea Geoană și vreo două bărbuțe din PSD. Le făceau galerie pișcotari de partid, amici de-ai autorului, și moflujii care mai trag nădejde că Geoană ar putea ajunge președintele României. Și dau ăștia drumul la difuzoare de nu se mai auzea nimic de vocile politicienilor. Peste drum, la Polirom, se lansau două cărți de Gabriel Andreescu, tot la microfon, dar ce să mai auzi acolo, de paranghelia intelectuală de vizavi? Ultimul vorbitor dinspre Gabriel Andreescu îi roagă pe elogiatorii lui Dîncu să-și dea sonorul mai încet. Ăia, nimic. Atunci, vorbitorul ridică vocea și cere omului cu stația de la Polirom să pună și el sonorul la maximum. Asta tocmai cînd vorbea Geoană, cu care vorbitorul de la Polirom spunea la microfon că a fost coleg de liceu. Unul din trupa lui Dîncu & amicii vine și-i scoate vorbitorului de la Polirom microfonul din priză. Sunetistul, la îndemnul vorbitorului, îl bagă la loc. Din duelul ăsta audio a cîștigat scriitorul, pe care Geoană a venit să-l și asculte, după ce s-a terminat lansarea lui Dîncu la o intensitate sonoră rezonabilă. Ce inspirație pe Ion Bogdan Lefter, dar și ce plămâni!
Cînd un scriitor de la noi se pune cu un politician, cel care pierde e mai tot
