Când, în plină criză a pieţei locurilor de muncă, partenerul de viaţă îţi dă telefon şi brusc te anunţă că tocmai şi-a dat demisia din compania în care lucra, unde avea un pachet salarial onorabil şi un post adecvat, cu un program de lucru comod, menţionând ca motivaţie că noul său şef direct îl ignoră consecvent, te gândeşti că nu poţi decât să-l întrebi: „Ai înnebunit?!…” Sau: „Dar ăsta nu e un motiv să pleci, când atâtea persoane ar vrea să fie în locul tău. mergi mai departe. Bazează-te pe talentele tale şi vei avea performanţe foarte bune, ce contează dacă managerul tău nu comunică cu tine, poate îşi va schimba comportamentul în timp!”. Dar la fel de brusc îţi vine în minte o veche parabolă care te ajută să înţelegi perspectiva.

Erau odată un scorpion și un broscoi. Scorpionul voia să traverseze iazul, dar, scorpion fiind, nu știa să înoate. Așa că s-a dus la broscoi și l-a rugat:

– Domnule Broscoi, poți să mă duci în spate până la malul celălalt?

– Te-aș duce, i-a răspuns broscoiul, dar în condițiile date trebuie să te refuz. M-ai putea înțepa în timp ce înot.

– De ce aș face una ca asta? a întrebat scorpionul. Nu am niciun interes să te înțep, căci ai muri, iar eu m-aș îneca.

Deși broscoiul știa că scorpionii înțeapă mortal, argumentul i s-a părut destul de convingător. Probabil că – se gândi broscoiul – de data asta scorpionul își va ține coada sub control. Așa că a fost de acord. Scorpionul s-a suit în spinarea lui și au pornit să traverseze iazul. Chiar la jumătatea iazului, scorpionul și-a răsucit coada și l-a înțepat pe broscoi. Rănit de moarte, broscoiul a strigat:

– De ce m-ai înțepat? N-aveai niciun interes, căci acum o să mor, iar tu te vei îneca.

– Știu, a răspuns scorpionul, în vreme ce se scufunda în iaz. Dar sunt scorpion, trebuia să înțep. Asta mi-e natura.

Știm cu toții că oamenii nu se pot s