În trei săptămâni se încheie prima sesiune parlamentară a celui mai dens Legislativ din toată istoria României. Nu doar cu cel mai numeros efectiv, dar unul dintre cele mai neproductive. Un post de televiziune le-a făcut aleşilor pontajul celor patru luni trecute din această sesiune (a mai rămas iunie), rezultând că abia-abia au muncit un sfert din această perioadă, mai precis 36 de zile.

Chiar şi aşa, pare mult în comparaţie cu aşteptările celor care i-au trimis în Parlament. Puteau foarte bine să nu lucreze deloc, pentru că n-au de dat socoteală cuiva. Ba, mai mult, îi şi ignoră cu nesimţire pe alegătorii care au cerut încă de acum trei ani şi jumătate - prin referendum validat legal, nu chinuit precum cel de astă-vară - un Parlament mai mic, cu numai 300 de mandate, în speranţa că va fi mai eficient şi mai puţin risipitor de bani publici. În schimb, cei ce se cred acum stăpâni se grăbesc să coboare nivelul prezenţei la viitoarele referendumuri la numai 30 de procente, ca să fie siguri că proiecte precum cel de schingiuire a Constituţiei sau aventuri precum cea de suspendare a preşedintelui vor fi adoptate. Fără bătaie de cap, eventual cu multă foială prin judeţele lui alde Dragnea sau Oprişan. Apoi, până la următoarele alegeri potenţialul votant mai uită, iar dacă nu uită atunci majoritatea va pune ştampila pe "ăla" doar ca să nu iasă "ălălalt". Aşa s-a întâmplat şi în decembrie trecut, iar astăzi aproape toată lumea (sau cel puţin 7,4 milioane) e fericită. Sau nu?

Dar să revenim la confortul şi relaxarea activităţii legislative. Numeroaselor proiecte de lege restante tocmai li s-a mai adăugat unul: cel care care vizează declararea insolvenţei pentru administraţiile teritoriale. După adoptare, va fi un colac de salvare aruncat din Palatul Parlamentului către acele comunităţi asediate de creditori şi care cer continuu ajutor guvernamental