Un cititor a rămas fără mamă în urmă cu câţiva ani, iar apoi, la trei ani diferenţă, a murit şi tatăl său. Atât el, cât şi sora lui nu au deschis succesiune în nici una din cele două situaţii. Întrebarea e ce se mai poate face? Specialistul nostru, avocata Alexandra Gabriela Velican, a răspuns solicitării noastre. Un cititor a rămas fără mamă în urmă cu câţiva ani, iar apoi, la trei ani diferenţă, a murit şi tatăl său. Atât el, cât şi sora lui nu au deschis succesiune în nici una din cele două situaţii. Întrebarea e ce se mai poate face? Specialistul nostru, avocata Alexandra Gabriela Velican, a răspuns solicitării noastre.
Conform articolului 1.103 din Noul Cod civil, dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an, în principiu, de la data decesului. Timp de un an, moştenitorii pot declara că acceptă sau renunţă la moştenire.
Deci termenul de un an este pentru acceptarea moştenirii, nu pentru dezbaterea succesiunii. Dezbaterea succesiunii este imprescriptibilă, deci poate fi făcută oricând, indiferent cât timp a trecut de la data decesului defunctului.
În cazul în care moştenitorii se înţeleg, dezbaterea succesiunii se face la notariat, iar costurile presupun o serie de taxe, care se calculează în funcţie de valoarea bunurilor, precum şi onorariul notarului public, care diferă în funcţie de fiecare birou notarial.
Deşi poate fi făcută şi mai târziu, e mai avantajos ca dezbaterea succesiunii să aibă loc în termen de 2 ani de la data decesului defunctului, întrucât în acest caz nu se mai percepe la notariat un impozit de 1% din valoarea bunurilor ce compun masa succesorală.
Dacă au trecut mai mult de 2 ani, succesiunea poate fi dezbătută oricând, însă costurile vor fi mai mari.
Dacă nu se ajunge la un acord de bunăvoie, dezbaterea succesiunii trebuie făcută la instanţa judecătorească de la locul ultimului domiciliu al defun