Jérôme Ferrari (n. 1968), laureatul Premiului Goncourt în 2012, a fost prezent la Bookfest pentru lansarea romanului său, Le sermon sur la chute de Rome / Predica despre căderea Romei, apărut la Editura Pandora M, în traducerea Taniei Radu. Am profitat de ocazie pentru a sta de vorbă despre literatură, marginalitate şi importanţa premiilor literare cu un scriitor care şi-a petrecut bună parte din viaţă în Corsica (de unde e originar), cu excepţia a două perioade, cînd a locuit în Alger şi, în prezent, la Abu Dhabi (A.D.)

Aţi declarat că fraza declanşatoare a romanului Predica despre căderea Romei – care a obţinut Premiul Goncourt în 2012 – este o frază dintr-o faimoasă predică a Sfîntului Augustin: „Lumea este ca omul: se naşte, creşte, apoi moare“. De aici porneşte povestea cărţii, e drept, la o altă scară, fiindcă se trece de la căderea Romei la decadenţa unei lumi mici dintr-un sat corsican (Mathieu, unul dintre personajele principale, reface în acest colţ de lume, un sat izolat pe perioada iernii şi asaltat de turişti vara, un mic spaţiu paradiziac). Spuneaţi că fraza Sfîntului Augustin are sens – aşadar ce sens daţi dumneavoastră acestei poveşti în raport cu societatea contemporană? Poate fi văzută şi ca o alegorie, e vorba de o perspectivă apocaliptică sau de ideea naşterii unei alte lumi după sfîrşitul celei anterioare? Nu m-am gîndit nici o secundă, scriind această carte, să realizez o alegorie a societăţii contemporane. Consideraţiile societale şi de civilizaţie ale romanului privesc în principal o epocă deja apusă, e vorba de sfîrşitul Primului Război Mondial (la care face aluzie începutul cărţii) şi de imperiul colonial francez. Tot ceea ce se petrece în carte nu vorbeşte, în intenţia mea, decît despre ceea ce se întîmplă într-un sat corsican, văzut ca o lume foarte restrînsă. Sensul mai larg, alegoric poate că era undeva în mo