Revolta din Turcia ar trebui sa ne puna pe ganduri pentru ca ea fisureaza mitul temelor esentiale si al motivelor fundamentale pentru care oamenii ies in strada. Protestele turcilor functioneaza si ca o oglinda in care, chiar daca nu ne place, ar trebui sa ne uitam.
Turcii nu au iesit in strada de foame. Dimpotriva, din punct de vedere economic, Guvernul Erdogan este foarte eficient si Turcia este considerata un mic miracol economic. Citeam undeva ca situatia este atat de buna incat in urma cu vreo doi ani se ajunsese la o inversare a modelului consacrat, adica al turcilor care luau calea strainatatii in cautare de viata mai buna. Multi au inceput sa revina pentru ca tara natala le oferea o sansa mai buna.
Multi dintre compatriotii nostri vor spune: ce vor mai mult? Au slujba, au leafa, economia merge? Ce mai conteaza acolo un centru cultural inlocuit cu o moschee, cativa arestati sau alte asemenea detalii? Daca ai burta plina, nu mai exista motiv de enervare. Cu o sudalma la o bere se rezova toate, nu-i asa? Nu-i asa!
Iata ca mai exista popoare care socotesc ca nu totul se reduce la stomac, tineri studenti care au in cap si altceva decat banii si distractia si pentru care libertatea si principiile sunt mai importante decat buzunarul. Socant, nu?
Si pornind de la exemplul turcesc, ma intreb pentru ce ar mai iesi romanii in strada? Nu ma luati cu protestele din ianuarie 2012! Si sa fi fost integral spontane si autentice, ceea ce vedem ca este departe de a fi cazul, tot au fost minore. O mie, doua, hai trei mii de oameni nu inseamna mai nimic raportat la populatia tarii.
Daca mai iei in calcul si ca jumatate dintre ei au fost platiti de fosta Opozitie, dupa cum a marturisit unul dintre participantii la proteste, cadem in derizoriu.
Sa nu-i mai poata starni nimic pe romani? Mai vedem proteste punctu
