Aceasta este ediţia altPHel cu numărul 400. M-am gândit că, o dată la 400 de cronici despre alţii şi altele – cărţi, autori, evenimente, fenomene cultural – literare etc., mi se va ierta vanitatea unei cronici cu totul şi cu totul altPHel, în care să vorbesc, pur şi simplu, despre mine însumi. De fapt, despre două nefericite întâmplări de demult ale vieţii mele, al căror ecou îi face pe unii să grohăie şi acum de satisfacţie.
Să nu credeţi că ideea unei cronici despre două dintre întâmplările urâte, altfel, aproape banale, din destul de liniştita mea viaţă, mi-a venit aşa, din senin. (În general, ideile nu vin din senin, din iarbă verde.) Aşadar, m-am întâlnit zilele trecute cu dumnealui, directorul Bibliotecii Judeţene „N. Iorga”, dl Nicolae Boaru, pe care, uneori, îl mai pişc la pagina asta, atunci când dă cu mucii-n fasole, scriind prefeţe elogioase pentru cărţulii mediocre sau, cu mult mai des, când, în calitate de Nicu Boaru, publicist, scrie materiale de presă în care face tot felul de greşeli. Cel mai adesea (dar nu numai) de limbă, ceea ce-l transformă într-o incontestabilă vedetă a Co-mediei locale. Într-un cuvânt dar şi pe drept cuvânt, amicul Boaru nu prea mă are la inimă. Dar nici nu are inima să-mi răspundă în vreun drept la replică sau, pur şi simplu, să mă pună la punct în direct, ca să zic aşa, fiindcă, altfel, lucrând în aceeaşi clădire, dar la instituţii di-ferite, ne trezim faţă-n faţă aproape în fiecare zi. Deci, am avea unde, când şi ce discuta. El însă nu şi nu! E mândru!
Până când, acum câteva zile, nu l-a mai răbdat mân(dr)ia. Şi mi-a şuierat o mizerie pe care mă aştept să o fi pus deja în circulaţie: Eşti un turnător! Mi-a spus Simeon Lazarian, bunul meu prieten. Cu Sima, cum îi ziceam noi, român din Banatul Sârbesc, am fost coleg de facultate. Nu eram prieteni, ci doar colegi destul de apropiaţi, după cum credeam eu pe atunci.
