Există politicieni care-şi imaginează că mai trebuie nişte ani de abuzuri politice, de deturnări de fonduri, de alegeri trucate, de încălcări ale Constituţiei până să ajungă şi electoratul la majorat.

Traian Băsescu şi-a adunat simpatizanţii la o cafea. Au fost selectaţi, zice-se, dintr-o lungă listă, cei mai fideli fani ai preşedintelui. Acesta vrea să profite de efectul contagios al ştirilor transmise prin reţelele de socializare pentru a-şi trimite mesajele. Probabil că a constatat că interviurile sale televizate au un rating mai mic decât emisiunile de divertisment, în ciuda campaniei intense pentru dicreditarea reţelei mediatice a lui Dan Voiculescu, singura unde Traian Băsescu şi ai lui nu au acces. Mai mult, preşedintele nu mai are la dispoziţie propriul său partid unde să culeagă aplauze, ovaţii şi declaraţii de dragoste veşnică, fără de care se veştejeşte de plictiseală.

Deşi lansată cu tot scandalul constituţional de rigoare, Mişcarea Populară a preşedintelui a început să ia apă de cum au deschis gura liderii ei de ocazie şi acum trebuie resuscitată după fiecare ieşire în public. Nimeni nu se înghesuie să semneze adeziuni, să îngroaşe rândurile membrilor şi figuranţilor politici, nu face nimeni voluntariat şi nici propagandă pentru noua jucărie prezidenţială. Mişcarea Populară, în care preşedintele pare să-şi fi pus speranţele încă de acum mai bine de doi ani, de când fiica lui mai mare înregistra marca la Oficiul de Stat pentru Mărci şi Invenţii, se prăfuieşte în nemişcare şi nici prea populară nu e.

Dar desconsiderarea partidelor şi a mesajelor ideologice, transferarea propriului partid dintr-o parte în cealaltă a scenei politice, încălcarea constituţiei şi ignorarea sau ironizarea instituţiilor democraţiei (opinia publică, sindicate, categorii profesionale, ONG-uri, presa) l-au făcut pe