- Social - nr. 110 / 7 Iunie, 2013 Din discutiile cu un grup de amici politici a reiesit ca ar trebui sa facem si noi ceva, cu prilejul Zilei Copilului. N-am reusit, pentru moment, sa creionam o actiune concreta. Dilemele noastre au fost transate de pe urma unei discutii cu soacra-mea, dna Catana Elena: "De ce n-ati veni aici, la Chetani?” Chiar asa, de ce sa nu mergem la Chetani! "Cheta” e un soi de navod primitiv, din sfoara, cu plumbi. Comuna aceasta, care pare sa fi avut un trecut in confectionarea uneltelor de pescuit, e leaganul copilariei parintilor mei, e raiul "de la bunici” pentru fetele mele. Zis si facut! Mergem la Chetani! "Dar, n-ar fi bine sa uitam de Bogata”, isi continua demersul soacra-mea. Mai bine, mergem si la Bogata! La Chetani, ne-am intalnit cu cei mici, care s-au bucurat de modestele noastre atentii "dulci”. In timp ce se impart pachetele, ma intretin cu directoarea scolii (prof. Pantea Maria): "Lucrurile stau destul de bine, pe aici, dar tare ne lipseste un grup sanitar de interior”. Aflu ca, acum, cei peste trei sute de elevi sunt obligati sa-si faca nevoile afara, in curte. "Iarna nu-i deloc comod si nici cu igiena nu prea e in regula” – isi completeaza o educatoare (Catana Claudia) interventia. Asa-i! De aceea "dau la gazeta” chestiunea, poate s-or gasi niscaiva fii ai Chetanilor, mai cu dare de mana, sa puna un banut pentru a repara cateva dintre ochiurile rupte ale navodului de la Chetani. La Bogata, oameni cu suflet tin in ingrijire peste 50 de copii orfani. Aici, in timp ce sarbatoritii se delecteaza cu dulciurile aduse in dar, aflu ca zazania politica si-a bagat coada si pentru ca d-na directoare a centrului (prof. Molnar Erika) a sustinut alt candidat, actualul primar i-a exilat sotul – un preot – in alta comuna, cu slujba. Altfel, copiii sunt minunati si n-ar refuza niciun ajutor ce-ar veni dinafara. Poate ma aude cineva! ION CLA