Din 1890, de când opt bivoliţe au fost aduse cu trenul din Ţara Făgăraşului, iar oamenii din Mera au crezut că le-a intrat dracul în sat, viaţa în Mera s-a schimbat. Toţi gospodarii şi-au cumpărat bivoliţe şi, pe la mijlocul secolului trecut, în fiecare curte din sat se puteau număra cel puţin patru bivoliţe.

Din 1890, de când opt bivoliţe au fost aduse cu trenul din Ţara Făgăraşului, iar oamenii din Mera au crezut că le-a intrat dracul în sat, viaţa în Mera s-a schimbat. Toţi gospodarii şi-au cumpărat bivoliţe şi, pe la mijlocul secolului trecut, în fiecare curte din sat se puteau număra cel puţin patru bivoliţe.

Recunoscători că prezenţa bivoliţelor în sat i-a scos din sărăcie, locuitorii din Mera au amenajat unicul muzeu de acest gen din ţară.

Cel care a creat muzeul, Gheorghe Varga, are 68 de ani şi este fostul director al şcolii din localitate, specializat în biologie-agricultură.

În 2006, a pus ochii pe un fost grajd din centrul satului, nu departe de şcoală, transformat în depozit al CAP-ului şi apoi abandonat. Împreună cu o mână de oameni, strânşi în Asociaţia Primula, a început renovarea spaţiului, apoi a colectat de la consăteni diverse obiecte legate de creşterea bivolului. Şi aşa, în 2009, a venit pe lume Muzeul Bivolului, unul dintre cele mai originale şi mai puţin cunoscute muzee din judeţul Cluj.

Piesa de rezistenţă a muzeului e colecţia de 110 tălăngi, prinse în curele de grinzile de sub tavan. În muzeu mai sunt expuse pluguri, juguri, un car, o sanie, vase de colectare a laptelui, potcoave, felinare, biciuri etc.

Nu lipsesc fotografiile cu bivoliţele din Mera, sub sticlă.

„Ieşirea din sărăcie a Merei se datorează tocmai bivolului, valorificării laptelui, a untului şi smântânii pe piaţa din Cluj”, explică fostul profesor fenomenul economic care a dat naştere unuia dintre cele mai arătoase şi îngrijite sate din