Comisia de Revizuire a Constitutiei a hotarit ca steagul Romaniei trebuie sa poarte din nou stema. Li s-a parut ca lipseste ceva. Dar ideea este una cel putin nefericita. Atunci cand in 1991 s-a decis ca steagul republicii sa nu poarte nici o stema, lumea avea inca in minte gaura din tricolorul zilelor din decembrie 1989.

Bucata lipsa era in acei ani incarcata de semnificatii. Libertatea a inceput la Bucuresti atunci cand stema cu steaua rosie a disparut de pe steagul Romaniei. Si o data cu steaua rosie a disparut si reclama la grau si petrol, adica asa-zisa stema socialista, un desen stupid fara nici o legatura cu heraldica europeana si cu radacinile istorice ale natiunii. Steaua rosie fusese asezata pe stema/steag in 1952 cind trupele sovietice ocupau tara. Romania era practic o republica sovietica devreme ce constitutia republicii declama in primul ei capitol ca „Alianta cu marea Uniune Sovietica, sprijinul si ajutorul sau dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si inflorirea Republicii Populare Romane”. De aceea stema cu stea rosie a fost rupta in primele ceasuri de libertate in asteptarea adevaratelor simboluri ale Romaniei. Gaura de pe steagurile din decembrie 1989 pulsa o imensa asteptare. Iar aceasta asteptare, constienta sau nu, nu s-a incheiat nici astazi.

Comunismul si-a retras deci amprenta de pe steag in ’89-’90, dar bucata lipsa nu numai ca a celebrat in Piata Universitatii, libertatea, dar a si marcat o mare absenta. Absenta Regelui. Adevarata infringere a comunismului ar fi fost nu executarea lui Ceausescu, ci intoarcerea la Constitutia din 1923 si revenirea Regelui Mihai in fruntea Romaniei. Vremurile si voturile, influentate de lungile decenii de spalarea creierelor, cenzura si propaganda bolsevica au fost potrivnice.

Dar nici macar fostii comunisti transformati in democrati nu si-au permi