de N. I. DOBRA
08 iunie 2013 00:26
7 vizualizari
A-A+ Dacă e să-i dăm crezare lui G. Călinescu - autorul Istoriei literaturii române de la origini până în prezent - primii noştri scriitori au fost de viţă nobilă: Grigore Ureche, fiu al lui Nestor Ureche, boier refugiat o vreme în Polonia, Miron Costin, fiu al postelnicului şi, mai târziu, hatmanului Iancu Costin, Antioh Cantemir, al patrulea fiu al domnitorului Dimitrie Cantemir, Alexandru Beldiman era fiul marelui vornic Gheorghe Beldiman, Costache Conachi era fiul vornicului Manolachi Conachi, nu mai vorbesc de Văcăreşti: Ienache, Alecu, Nicolae, Iancu, Matei Milu, fiul spătarului Enacache Milo (bunicul actorului Matei Millo), Dinicu Golescu fiul banului Radu Golescu, Vasile Alecsandri era fiul medelnicerului cu acelaşi nume etc. Foarte multă şcoală nu prea aveau ei, dar dispuneau de timp, de liniştea moşiilor de la ţară şi puteau medita asupra vieţii şi rosturilor ei. Ienache Văcărescu era renumit pentru petrecerile pe care le organiza, dar şi pentru cântecele lui de lume: "Într-un copac zarifior/Un şoim prins în lăţişor/Strigă amar ciripind/Norocul său blestemând/Multe păsări am vânat/Şi-mi zicea şoim minunat/Iar aici laţ fiind întins/Cum am dat, pe loc m-am prins/De inimă, nu de cap/N-am nădejde să mai scap" sau "Spune, inimioară, spune/Ce durere te răpune?/Arată ce te munceşte/Ce boală te chinuieşte?/Fă-o cunoscută mie/Ca să-ţi caut dohtorie!".
Toţi încercau să versifice şi ieşea un haloimăs de tot hazul. Iată-l pe Alexandru Beldiman "povestind" despre răzmeriţa din 1821: "Un Toder Vladimirescul, om viclean, înşelător/Învrăjbitor de noroade, de rele iscoditor/Rădicase cap în ţară, oameni de oaste scria/Pentru dreptăţile ţării zicea că se nevoia/Proclamaţii îndestule împrăştiind în norod/Se fălea ca să desfacă a grecilor tiran nod".
Alecu Văcărescu compune poezii de amor: "De lacrămi
