Lovitură de teatru: pus sub presiune, Grigoraş nu se transformă în diamant. În schimb, se enervează!
Petre Grigoraş se afla, la Pandurii, printre primii cinci cel mai bine plătiţi antrenori din Liga 1. Avea un contract de 96.000 de euro pe an. Mai mic decît ce încasa la Poli Iaşi, 120.000 de euro pe an, e drept. Dar la Pandurii primea şi alte sporuri: prime de obiectiv, bonusuri de rezultat.
La Paris Saint-Germain, Carlo Ancelotti se află, încă, printre primii cinci cel mai bine plătiţi antrenori din lume. Are un contract de 5,9 milioane de euro pe an. Sub patronatul şeicilor, echipa pariziană are un buget de peste 300 de milioane de euro pe sezon. “The Independent” a poreclit-o “pisica grasă” din Ligue 1. În sezonul trecut, PSG a pierdut titlul în ultima etapă. Campioană a ieşit Montpellier, “pisica slabă”, cu un buget de cinci ori mai mic decît PSG. Ancelotti a rămas antrenor în Parc des Princes.
Înapoi la pisicile noastre, nu existau motive evidente pentru ca Grigoraş şi conducerea Pandurilor să se despartă, fie şi “pe cale amiabilă”. În primul rînd, nu s-a descoperit petrol în Tg.Jiu. Pandurii stau tot în transferuri de 100.000 de euro şi în jucători cu salarii lunare între 2.000-9.000 de euro. La scara campionatului nostru, gruparea olteană nu stă deloc rău, financiar vorbind. Dar nici atît de vizionar încît să păstreze jucătorii buni.
Pentru contribuţia la bugetul echipei, fanii mineri aşteaptă măcar intenţii ambiţioase. Discursul despre “Pandurii care luptă la titlu” li se adresează lor. Ce altceva să le spui contribuabililor? Grigoraş a crezut că discursul i se adresează şi lui, antrenorului. Dar nu, pentru echipă şi tehnician, discursul era altul. Acela pe care îl au toţi şefii de club din Liga 1: “Pandurii luptă la profit. Strîngem cureaua şi creştem pretenţiile!”.
În noiembrie, Petre Grigoraş nu găsea nimic de reproşat conduce
