La Izvorani, nişte fete muncesc pe rupte. Din cînd în cînd apar la televizor. Cîştigă medalii, apoi ne zîmbesc obosite. Tot din cînd în cînd ne aducem şi noi aminte de ele

Marţi dimineaţă, Realitatea TV a realizat un reportaj la Izvorani cu medaliatele de la Europenele de gimnastică de la Moscova. Alături de Larisa Iordache şi de Diana Bulimar, eternii Octavian Belu şi Mariana Bitang. Spun eterni în sens admirativ, fiindcă am văzut cum arăta gimnastica românească fără ei. Un amestec de meşteşug învechit şi resentiment prea puţin mascat al înlocuitorilor geloşi pe celebritatea lor. Precizare necesară: intervenţia de la Izvorani a fost în direct, strecurîndu-se printre probleme arzătoare ale patriei, precum numirea guvernatorilor viitoarelor regiuni administrative ori semnificaţia schimbării conducerii ANAF.

Colegul nostru Dorin Chioţea şi-a intervievat cei patru invitaţi chiar lîngă salteaua de concurs, stînd turceşte alături de aceştia. În afara unui posibil inconfort fizic, ideea mi s-a părut interesantă pentru că elimina senzaţia de prefabricat. Discuţia a fost chiar mai atractivă decît scenografia. Dominate încă de personalitatea iluştrilor antrenori aflaţi la dreapta şi la stînga lor, fetele au reuşit totuşi să vorbească liber. Se simte că în micuţele campioane se dă o luptă dură între atitudinea reverenţioasă faţă de profesorul-antrenor-părinte-confesor-supraveghetor şi dorinţa de a rămîne ele însele. Atunci cînd oamenii îşi spun gîndurile şi nu enunţă nişte poezii învăţate pe de rost, întreprinderea jurnalistică numită reportaj de televiziune în direct se transformă într-o dublă reuşită. A celui care munceşte pentru el şi a celor la care ajunge.

Despre sacrificiu altfel decît la modul abstract. Despre sacrificiu altfel, firesc. Dincolo de porţia de 6 ore de antrenament zilnic, dincolo de bătături, căzături şi articulaţii prea solicitate. În