După un joc de dat uitării şi un rezultat de dat istoriei, Petrolul a pus mâna pe Cupa cerută cu insistenţă la Ploieşti, smulgând-o din scenariile murdare care o trimiseseră din timp la Cluj, în schimbul calificării găzarilor în cupele europene prin clasarea pe podiumul Ligii I. Acum, că echipa a ajuns pe două cărări în Europa, haideţi să ne explicăm cum a fost posibil şi să ne întrebăm ce va mai fi posibil, într-un sezon în care Petrolul se va lupta pe trei fronturi, unul mai periculos decât celălalt.

Pentru că am cântat cu toții “Haideți să bem, haideți să bem, să ne-mbătăm!”, matoliți deja de succesul în care ne-am încăpățânat să credem cu zecile de mii, propun să încercăm să combatem de pe acum efectul mahmurelii. Bine, noi nu o să facem ca nea Walter, care a zis că pe el nu mai vrea să-l doară capul și-n sezonul viitor și s-a retras din funcția de președinte al CA, șocat probabil că la Ploiești lumea vrea performanță, nu profit. Noi o să rămânem petroliști, adică, niciodată triști, vorba cântecului. Iar asta e cea mai bună veste pe care o putea primi clubul, că suntem mai cotizanți decât fostul dinamovist, fostul U-ist și fostul Bușcă. O spune fabulosul stadion, o spune bonusul gras pe care Bădescu trebuie să-l decarteze, obligat de contractul de performanță și de pasiunea oamenilor. Suntem însă și mai naivi, astfel încât să ridicăm ștacheta dorințelor acolo unde n-avem cu ce să ajungem? Istoria ne spune că da, suntem, pentru că și-n sezonul recent încheiat am ajuns așa sus doar pentru că nebunii de pe “Ilie Oană” i-au convins pe toți ceilalți că se poate să obții și cea mai bună clasare din ultimii aproape 50 de ani și să mai iei şi o cupă după aproape 20.

Doi antrenori, mulți jucători, puțini fotbaliști

Când Rednic a venit la finala Cupei, a întrebat șugubăț: “Oare cine l-a adus pe Bokila la Petrolul?”. Nu știu, în lumina aia caldă din curt