Pe vremea cînd capul lui Mihai Viteazul încă n-o luase la picior spre mănăstirea Snagovului, ci își petrecea cea mai mare parte a timpului pe umerii voievodului, Întregitorul se mai lăsa amăgit de scîncetul iubirii. Tudora, fiica lui Mihai Grecu din Tîrgșor, nu împlinise paisprezece primăveri cînd Măria Sa a descălecat de pe dînsa și a mers să se mai ușureze de cabernet. Cînd venea vorba de plăcerile trupești, copilele erau pe atunci preferate tovarășilor de arme, avînd mai puțin păr atît pe picioare, cît și în mustăți. Una peste alta, din slăbiciunea Viteazului pentru Tudora, s-au ivit repede și foloase pentru taică-său Mihai, el fiind boierit de domn și îndestulat cu moșiile pe care mai înainte slujise ca cosaș.

Antonie Vodă din Popești a fost feciorul acestui Mihai Grecu și a ajuns pe tronul Țării Românești după ce, mai întîi, a trudit ca un cal de povară în patul Elinei Cantacuzino. Cantacuzinii erau o familie mai bogată ca hanul tătar și în mod clar mai experimentată în jefuirea țăranilor. Politica, atîta cîtă era în Valahia, era făcută de postelnicul Constantin Cantacuzino, șeful verilor, fraților și nepoților săi. Din aprilie 1669 și pînă în ianuarie 1672, cît a stat pe tron, Antonie Vodă din Popești a fost cea mai reușită marionetă din istoria județelor Giurgiu, Teleorman și Ialomița. Practic, domnul nu dispunea de vistierie, nu avea soldați, slujitori, coroană sau buzdugan și nu avea voie să deschidă gura decît atunci cînd vreo durere de măsea îi sfredelea gingia. Atît de mare era controlul pe care Cantacuzinii îl exercitau asupra lui, încît, ca să mănînce pe săturate, domnitorul obișnuia să mai lucreze cu ziua pe la curțile boierești. În 1669, scăpînd de pază, Antonie Vodă din Popești înființează la Cîmpulung o casă de învățătură pentru săraci și o înzestrează cu veniturile vămilor Rucăr și Dragoslavele. Cantacuzinii n-au observat, pesemne, acea