Profesorul de matematică Mircia Smeria (foto) are 44 de ani la catedră. El a fost cel care s-a ocupat de ridicarea actualei școli a satului.
Se află la catedră de 44 de ani. A fost profesor, director și primar al comunei în care a văzut lumina zilei. Anul acesta își încheie, cel puțin în acte, activitatea didactică, pe care a depus-o, neîntrerupt, aproape o viață de om.
A fost discipol al renumitului profesor romașcan Alexandru Cojocaru, care a reușit să-l facă să iubească rigoarea disciplinei și să-l motiveze să-i descopere neîncetat necunoscutele. Respectat, deopotrivă, de oamenii din sat, de colegii care s-au aflat vremelnic în școală, apreciat de superiorii din Educație, profesorul Mircia Smeria are mulțumirea că și-a făcut meseria cu onoare și responsabilitate. Este mulțumit de tot ceea ce a lăsat în urmă, dar are și multe regrete. “Părinții mei au fost oameni săraci. Eram cel mai mare din familie. După mine mai erau încă patru frați. Puteam să aleg, la repartiție, în 1969, un post într-o școală din Roman, pentru că media îmi permitea. Cunoscând situația familiei, am găsit potrivit să mă întorc la rădăcini. Am regretat, mai târziu, alegerea făcută, pentru că în școlile din oraș erau alte condiții de afirmare, iar rezultatele elevilor îți dădeau alte dimensiuni ale satisfacției profesionale”, explică profesorul Smeria.
În plan familial, profesorul Smeria este un om împlinit. Are trei copii. Doi dintre aceștia, specialiști în informatică, lucrează în străinătate, unul la IBM, în Cehia, iar celălalt în Germania.
Director de școală la 27 de ani
Despre primul an de liceu își amintește cu nostalgie. “Intrasem la Liceul «Roman-Vodă». Eram doar patru elevi de la țară în toată clasa. Diferența dintre noi și restul colegilor era izbitoare. Cum părinții noștri, ai celor veniți din sate, erau săraci, nu purtam uniformă d
