Marea familie a fotbalului a făcut rost de părinţi cu bani. Cu puţin efort, va găsi şi nişte copii corespunzători pentru loturile naţionale.

Copilăroasă îmbufnarea antrenorului Mihail Ianovschi, descoperitorul lui Mutu: “Părinţii au pus mîna pe fotbal şi asta e grav, fiindcă cine plăteşte dictează!”. Tehnicianul a informat şi Federaţia despre aceste lucruri. Nu se ştie ce a răspuns instituţia care ar trebui să finanţeze fotbalul juvenil, altfel decît băgînd mîna în buzunarul mămicilor şi tăticilor de fotbalişti în devenire.

Protestul domnului Ianovschi are la bază spaima unui profesionist care-şi vede profesia ameninţată. După modelul finanţatorilor de la seniori, vor apărea şi la echipele de juniori mame-antrenori şi taţi-selecţioneri. E doar o chestiune de timp şi nepăsare.

Dacă stăm şi ne gîndim bine, invadatorii şi plătitorii nu reprezintă o formă de organizare mai haotică decît cea actuală. Măcar dinspre familiile juniorilor există un real interes pentru valorificarea talentului progeniturilor. Ceea ce nu se poate afirma despre Federaţie şi structurile ei bogat ramificate.

Să te temi că nişte persoane vor “pune mîna pe fotbalul românesc” e ca şi cum te-ai teme că UE ne va interzice să exportăm struţocămile. Fotbalul românesc există în teorie, în practică încă n-a trecut pragul de convenţie politicoasă. Formă fără cine ştie ce fond. Cîteva găşti, uitate cu anii prin funcţii, învîrt nişte cuvinte, la diverse prilejuri, şi apoi îşi văd de ale lor.

Înfrîngerea cu Germania, de la Under 16, la scorul de 1-10, reprezenta o bună ocazie pentru a spune lucrurilor pe nume. Nu e obligatoriu să participăm la competiţii internaţionale dacă n-avem ce căuta acolo. Evidenţa lui 1-10 ar trebui să aibă nişte urmări, în acest plan, al ieşitului în lume, cu “fluctuaţiile de la tineret”, cum le-a numit selecţionerul Bumbescu. N-avem cu ce defila, nu defi