Vine Bangoura! Lume, lume, popor dinamovist, vine Bangoura! Sambegou Bangoura, din Guineea. Uraa, uraa! 24 de ani. Vînjos, pielea de abanos. Atacant. De nivel internaţional. Senzaţional. De la Stoke City. De la Stoke City, capisci? Do you understand? S-au bătut pe el cluburi belgiene de elită ca FC Bruxelles şi Charleroi. Uau!
Pricepeţi? Cum nu pricepeţi, de ce nu vă înfioraţi? Nerecunoscătorilor, nici nu vă daţi seama ce eforturi financiare s-au făcut pentru marele, explozivul, incredibilul Bangoura!
Dar travaliul lui Mircea Rednic, cu largă deschidere la cardul lui Borcea, nu se opreşte aici. Urmează Amuneke de la Setubal. Şi poate Nepereke de la Mecibal. Şi tot aşa.
Dinamo se întăreşte, fiţi pe pace, suporteri şi inamici, neutri şi păcălici! Dinamo îşi face stadion frumos pe Groapă în jos. Domnul Cohn frazează elegant pe TVR într-un interviu împărţit în episoade. Să-i zicem “Mîndrie şi prejudecată”. Sau “Lost”. Sau şi mai bine “Războiul stelelor”, deşi nu mai sînt stele, ci trese, iar generalii s-au dat peste cap ca în poveste şi au devenit comisari. Ai poporului dinamovist, de bună seamă.
Între timp, au plecat Cosmin Paşcovici şi Dorin Mihuţ. Dezamăgiţi şi trişti. Supăraţi, ca nişte oameni cărora li s-au aruncat cîteva firimituri înainte să aibă prilejul să-şi cîştige pîinea. Nici o pierdere!, vor striga în cor vînătorii din Consiliul de Administraţie. Sau cum s-o mai fi chemînd locul acela unde se iau măsuri de neînţeles pentru plebe.
Bratu, Pleşan. Locuri comune. Piste tocite. Incoerenţă, cîrpeală, fonfleuri. Cu excepţia lui Vranjikovici şi Bălace, aşa arată pînă acum marea campanie de transferuri dinamovistă. Straniu, Mircea Rednic pare element de bază al butaforiei şefilor. Au apărut iar declaraţiile sforăitoare, trufia aceea de miliardar fără trecut, cu trabucul în gură şi rafturile bibliotecii garnisite cu sticle de whisky. De