Contra lui Leverkusen, Dinamo a ţinut să demonstreze două lucruri. Că nu întîmplător domină competiţia internă şi, mai mult decît atît, că are faţă de Europa. A dorit, a putut şi a izbutit asta, confirmînd astfel, printr-o calificare obţinută înaintea disputării ultimei etape din grupă, şi pe plan internaţional. Principalul merit aparţine, scuzaţi clişeul, echipei. Nu numai pentru că a bătut-o pe cea a “aspirinelor”, să recunoaştem însă, expirate, ci şi pentru că a găsit resurse să întoarcă rezultatul de la 0-1. Cînd reuşeşti aşa ceva cu o formaţie nemţească, nu-i puţin. Cînd zic echipă, mă gîndesc la strădania tuturor jucătorilor, ambiţioşi şi dăruiţi. Dar şi, menită să răsplătească un efort colectiv exemplar, la “dubla” lui Claudiu Niculescu, graţie căreia acest vîrf pur-sînge, capabil să marcheze şi în somn, l-a egalat pe Dudu Georgescu la numărul de goluri înscrise în cupele continentale.

Ar fi însă incorect să minimalizăm contribuţia antrenorului. Rednic a ghicit garnitura de start şi, la fel de important, schimbările de pe parcursul partidei, căci Ropotan a adus un plus de entuziasm iar Dănciulescu de echilibru. Alt tehnician ar fi renunţat probabil pe Ganea, pe motiv că, pînă la bijuteria de la golul 2, n-a străluicit. Atunci însă, lăsîndu-i mingea lui Niculescu şi făcîndu-i paravan ca la baschet, Ganezul a dovedit că meseria de fotbalist nu mia are secrete pentru el. Că e puternic, dar şi deştept.

Aşadar primăvara a venit mai repede în Ştefan cel Mare. Cum Dinamo a realizat, ba încă fără dubii, o performanţă la care n-a mai ajuns de 17 ani, comantariile în exces par de prisos. E loc numai pentru felicitări.

Contra lui Leverkusen, Dinamo a ţinut să demonstreze două lucruri. Că nu întîmplător domină competiţia internă şi, mai mult decît atît, că are faţă de Europa. A dorit, a putut şi a izbutit asta, confirmînd astfel, printr-o calificare ob