România interbelică
- A fost, între cele două războaie, cel mai iubit loc de vacanţă al artiştilor şi al protipendadei. Un orăşel cosmopolit şi plin de farmec, pe care ultimii supravieţuitori se încăpăţânează să nu îl uite -
Închide ochii şi vede aievea seara aceea în care au plecat de acasă târând în nisip galenţii de lemn. Erau toţi, toată gaşca de prieteni. Duceau cu ei patefonul, cât un catafalc, şi o pâine caldă, abia scoasă din cuptor. De sus, de la casa părăsită a lui Dumitraşcu, se vedeau plaja şi uliţele strălucind de nisip. Patefonul l-au pus pe terasă şi pâinea pe el. Cineva a învârtit manivela şi melodia a pornit - lină, unduitoare, ca o promisiune a unei fericiri nesfârşite. Odată cu muzica, a coborât şi noaptea peste ei. Au dansat fără oprire, cu mirosul de alge în nări, au dansat cu o frenezie pe care n-au mai simţit-o apoi niciodată. Undeva, în lume, era război, dar viaţa lor părea că abia începe. Atunci, la 18 ani, cu noaptea aceea care i-a învăţat ce e prietenia şi ce e libertatea. Şi care, spre final, abia presimţit, le-a arătat şi ce e dragostea: o cămaşă de noapte roz, ochii închişi şi un obraz lipit de celălalt, un dans încet şi tulburător, care i-a lăsat muţi şi fâstâciţi de uimire. Frumoşi, îndrăgostiţi şi desculţi, veniseră în mijlocul lor şi actriţa Mania Antonova şi Bâzu Cantacuzino. Au dansat puţin şi au dispărut în întunericul din care apăruseră, lăsând în urma lor o tăcere grea. Când s-au trezit din visare, puştii au râs, şi-au prins mâinile şi au făcut legământ: vor ţine minte noaptea aceea oriunde ar merge şi orice ar fi.
Viaţa pe cartelă
Gheorghe Petraşcu - Geamie la Mangalia În anii care au urmat, Mangalia a fost bombardată, au murit oameni şi au fost distruse case. Foametea s-a întins ca o molimă, iar pâinea şi carnea s-au împărţit pe cartelă. Ruşii au ocupat
